nr. 160 (noiembrie-decembrie 2017) photo-1516992654410-9309d4587e94

Colectarea selectivă a deșeurilor: eficientă în Germania, un mit în România

Conform Ordonanței de Urgență adoptată în data de 13 iunie, OUG nr. 68/2016 pentru modificarea legii privind regimul deşeurilor, s-a introdus obligativitatea colectării separate a unor categorii de deşeuri. Astfel, constatăm faptul că la nivel teoretic lucrurile funcționează, legislația fiind transpusă conform Directivei 2008/98/CE.

Ratele scăzute de reciclare și progresele lente înregistrate în țara noastră sugerează că nu vom putea realiza Directiva până în 2020. Conform datelor din 2017 ale Eurostat, ocupăm poziția 28 din 32 de ţări, în ceea ce privește rata de reciclare a deșeurilor municipale. Iar, în prezent România are cea mai mică rată de reciclare a deșeurilor din toată Uniunea Europeană: sub 5%.

Colectarea selectivă presupune a împărți deșeurile pe categorii, pentru ca mai apoi acestea să fie aruncate în pubelele speciale, amenajate și inscripționate pentru diverse categorii. Astfel, deșeurile care se încadrează la categoria hârtie și carton trebuie depozitate în containerele albastre, cele din plastic și metal în containerele galbene, iar cele din sticlă în containerul verde, pentru a fi ulterior transportate la centrele de reciclare, unde următorul pas este valorificarea.

Realitatea cotidiană e cea pe care o cunoaștem cu toții, colectarea selectivă este un mit, iar în România, excepția este regula și nu viceversa. Problemele sunt multe și adesea nu știi cu care să începi. În majoritatea județelor problema începe de la primărie, de la managementul defectuos în ceea ce privește colectarea conform normelor Uniunii Europene.

La nivel local, administraţia publică este cea care reprezintă principalul punct de lucru pentru activitatea de organizare a executării şi de aplicare concretă a legii, însă nu face uz de ea. Primăria, deși are autoritate, nu o folosește pentru a se impune și a respecta intersele cetățenilor. Această instituție nu răspunde principiului angajamentului credibil, deși ea este învestită de cetățeni cu încredere.

După cum am menționat mai sus, există și excepții, unde lucrurile funcționează conform standardelor. Aici se încadrează Primăria Sectorului 6 (București) și Târgu Lăpuș din județul Maramureș. În fiecare dintre cele două cazuri primăria și-a asumat un rol activ în procesele de colectare, iar oamenii, având un procedeu bine stabilit, s-au conformat. Pentru reușita sa, Primăria Sectorului 6 a primit chiar și un premiu de excelență în anul 2017. La Târgu Lăpuș finanţarea necesară demarării proiectului a fost atrasă prin fonduri Phare, în urmă cu aproximativ 8 ani. Principiul care a contribuit la o bună derulare a activității în cele două comunități este cel al taxei. Astfel că, pentru acei locatari care nu realizau colectarea selectivă, tot blocul trebuia să plătească.

Dincolo de ineficiența sistemului românesc există și exemple pozitive, și anume cazul german, un model european pe care multe țări au încercat să îl exporte, inclusiv S.U.A. după anii ’90. Germania vine cu un model care schimbă abordarea, prin transferarea responsabilității și stimulentelor către industrie. Se urmărește promovarea unui management îmbunătățit al resurselor, atât prin reducerea surselor, cât și prin reciclarea acestora. Există o ordonanță privind ambalajele care pornește de la ideea că poluatorul trebuie să își asume răspunderea. Cu cât există mai mult ambalaj, cu atât este mai mare taxa. În consecință, cei care produc deșeuri sunt responsabili pentru reciclarea și eliminarea acestora.

Astfel că, politica germană are în spate principiul eficienței încă de la faza incipientă de producţie. Industria este direct responsabilă și ar trebui să plătească pentru gestionarea deșeurilor generate de pachete. Industria trebuie să fie eficientă și demonstreze că este capabilă să reutilizeze și să recicleze materialele de ambalare, independent de sistemul public de gestionare a deșeurilor.

În această ecuație, statul permite industriei să creeze un sistem propriu de reciclare și propria piață, fără să interfereze în vreun fel activitatea. Legislatorii germani au realizat că strategia stimulentelelor este un instrument de politică publică mai eficient pentru modificarea practicilor din industrie decât reglementările guvernamentale.

Din aceeasi categorie

Termeni si conditii
Business Press este o publicatie gratuita. Editorul isi rezerva dreptul de a determina categoriile de cititori care primesc publicatia gratuit. Orice parte a publicatiei poate fi reprodusa numai cu mentionarea sursei.