„Consider ca anul 2011 nu ne poate oferi mari surprize”

De vorbă cu domnul Marian Mândrilă, director general al companiei Mari Vila

Criza mondială, indusă de derapajul financiar bancar al marilor puteri, este menţinută în ţara noastră parcă în mod voit de politicieni, neexistând nici un argument sau interes care să o înduplece. Sistemul birocratic trenant îi ţine pe adevăraţii întreprinzători departe de orice iniţiativă, iar pe investitorii străini din­colo de graniţă. Este o situaţie grea pentru naţiune dar şi pentru mediul de afaceri în care piloni importanţi pentru bugetul de stat încep să se clatine. Cu aceeaşi fermitate în comportament, cu aceeaşi moralitate integră, dar şi cu dorinţa ca lucrurile să funcţioneze corect, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dom­nul Marian Mândrilă, directorul companiei Mari Vila, este cel care nu s-a lăsat învins de mafia timpului, chiar dacă aprecierile sale obiective i-au deranjat pe mulţi.

Ne aflăm acum la început de an alături de domnia sa la una dintre cele mai importante investiţii făcute din fonduri proprii, Hotelul Mari Vila. Situat la intrarea în Bucureşti de pe Autostrada Soarelui, hotelul de 4 stele este o bijuterie arhitecturală şi are o dotare cu mult peste standardele europene, fiind gata, acum la început de primăvară, să îşi primească oaspeţii. Dar despre acest proiect vom vorbi mai mult la deschiderea oficială, până atunci însă să-i oferim posibilitatea domnului director Marian Mândrilă să ne împărtăşească în mod obiectiv cum stau lucrurile în domeniul în care activează şi care sunt premisele pentru acest an.

„In opinia mea, la nivel naţional, nici anul 2011 nu poate să ofere mari surprize, cel puţin în sectorul în care activez, cel al construcţiilor de infra­structură. Cum am mai spus şi în alţi ani, atât timp cât în România jucătorii nu vor sta la aceeaşi masă, câştigă­torul fiind desemnat în mod legal şi nu pe alte considerente, nimic nu se va schimba. Dacă am atras atenţia a­supra unor aspecte de fraudă sau jaf, cum le-am numit eu, am devenit in­comod. Sigur, nu ne-am lăsat intimi­daţi, am participat la licitaţii în conti­nuare şi chiar dacă am avut toate pre­misele de a fi câştigători s-au găsit nişte portiţe prin care am fost scoşi din competiţie. Drept urmare, am mers din proces în proces căutându-ne drep­tatea, multe dintre ele le-am câştigat, având şi avizul favorabil al CNSC-ului. în unele situaţii însă, aşa cum este cazul Brăila, instanţa a dat câştig de cauză celor care au licitat cu 9 milioa­ne de euro mai mult decât noi, o su­mă exorbitantă de altfel şi nimeni nu s-a sesizat.

Cu toată această situaţie suntem hotărâţi să luăm parte în continuare la licitaţii. Am participat deja la unele în ţară, dar prefer să vorbesc despre ele după ce voi realiza lucrările, când voi prezenta şi bilanţul devizului de execuţie. Din păcate, în majoritatea cazurilor caietele de sarcini pentru licitaţii sunt făcute cu dedicaţii pentru anumi­te firme, care trebuie să le şi câştige.

Este strigător la cer, cum firme care s-au remarcat prin experienţă, profe­sionalism şi calitate în obiective im­portante sunt practic eliminate. Este şi cazul Mari Vila, care a făcut prima linie de tramvai 41, apoi au urmat linii­le 42, 32, 35, 8, str. 11 Iunie, bulevar­dele Mărăşeşti, Mihai Bravu, 1 Decem­brie 1918, Iancu de Hunedoara, cu alte cuvinte, cele mai mari lucrări în do­meniu şi cele mai multe linii de tram­vai din Bucureşti, şi care acum este scoasă de pe piaţă. Aş dori ca oricine să verifice toate lucrările făcute de Mari Vila şi dacă într-adevăr se con­stată vreo neregulă de calitate sau funcţionare, atunci sunt de acord că merităm să suportăm consecinţele şi să fim scoşi din licitaţii. De exemplu, lucrarea de pe b-dul 1 Decembrie 1918 realizată de noi acum patru ani arată impecabil, după trei ierni, în timp ce altele, făcute de mai noii câştigători de licitaţii în urmă cu un an sau chiar trei luni au probleme serioase. De a­semenea, toate lucrările făcute de noi, nu numai că au fost de calitate, dar s-au încadrat în devizul semnat, fără alocări financiare suplimentare. în is­toria Mari Vila a existat o singură de­păşire de 3%, este vorba despre o lucrare în Ferentari, motivul fiind cel al cursului valutar, când euro a crescut foarte mult, leul s-a depreciat, iar fir­mele au avut pierderi de 20-30%. Noi executăm lucrările de cale simplă în funcţie de complexitate, cu valori cu­prinse între şase sute de mii şi un mi­lion de euro/km cale, în timp ce alte firme practică valori de cinci până la douăsprezece milioane de euro/km cale, mai mult decât în state precum Austria, Germania sau Franţa. De ani de zile spun cât costă un kilometru de cale simplă de tramvai, dar nimeni nu s-a sesizat până acum. La înce­putul anului l-am auzit pe ministrul de resort vorbind despre preţurile exa­gerate practicate, dar a fost doar o re­marcă, nu şi un demers în acest sens. în loc să stimulăm producţia şi să a­tragem fonduri pentru infrastructura de construcţii ne furăm singuri căciu­la, datorită unor persoane care nu ştiu să gestioneze situaţia de fapt existen­tă în România.

Personal, am informat şi sesizat organele abilitate prin contestaţii, ar­ticole apărute în presă şi interviuri te­levizate asupra unor fraude de sute de milioane de euro, dar nu s-a întâm­plat nimic. Ne plângem că nu sunt bani la bugetul statului, dar am vândut tot pe nimic la fer vechi, am ajuns o pia­ţă de desfacere pentru produse proas­te aduse din toată lumea, devenind chiar lada de gunoi a Europei, dar nu am întreprins nimic pentru creşterea produsului intern brut prin stimularea producţiei. Există cazuri concrete care s-ar putea judeca, nu cu arestări me-diatizate la televizor, ci cu recupera­rea banilor şi confiscarea imediată a averilor, care odată vândute ar aduce bani la bugetul de stat. Cum se face că sunt oameni de afaceri şi chiar po­liticieni care nu au plătit impozit pe profit, ce să mai vorbim de dividende, şi au averi de milioane de euro? De-a lungul anilor, eu am plătit numai im­pozit pe profit peste treizeci de mili­oane de euro, plus restul taxelor şi impozitelor. Vă daţi seama cu cât a contribuit Mari Vila la visteria statu­lui?

Se mediatizează foarte mult ide-ea că se scot bani din România. în opinia mea nu este nici o problemă dacă aceşti bani ies în afara ţării şi sunt impozitaţi. Dacă s-a plătit impo­zitul pe profit de 16% şi pe dividende încă 16% totul este în regulă. în plus, aceşti bani impozitaţi pot fi tranzacţio-naţi prin sistemul bancar, deci bănci­le, prin comisionul bancar, îşi menţin profitul şi economia funcţionează. Pro­blema este alta, că banii sunt scoşi din firme prin offshore. Cum vă expli­caţi că firme multinaţionale au profit zero? Banii se duc afară prin firme de consultanţă sau de avocatură, făcân-du-se transfer de milioane de euro prin servicii de consultanţă. Dar şi în aceste condiţii, dacă se respectă le­gea, procedura poate fi stopată. Ast­fel, firma de consultanţă trebuie să precizeze în contract, explicit, care sunt elementele care fac obiectul con­tractului de consultanţă şi conform normativelor în vigoare doar aceste lu­cruri se decontează. La noi se prac­tică trecerea în dreptul obiectului con­tractului „servicii de consultanţă”, fă­ră să se specifice ce anume, dar în schimb la valoare se stipulează zece milioane de euro. Consultantul ar tre­bui să treacă pe deviz ce şi cât a con­sultat. Din păcate, aşa funcţionează lucrurile la noi în România, iar oame­nii care muncesc corect, îşi plătesc dările la stat şi nu fac compromisuri sunt traşi pe dreapta, iar băieţii deş­tepţi stau relaxaţi şi câştigă din vârful creionului, dând un telefon.

Am un sentiment însă că situaţia nu poate să mai treneze, că se va în­tâmpla ceva bun şi în ţara noastră şi că specialiştii adevăraţi îşi vor da mâ­na pentru un viitor mai optimist. Ca în fiecare an, adresez acelaşi mesaj co­legilor mei: să nu ne abatem de la prin­cipiile deontologiei profesionale, pen­tru că politicianul este pe un mandat limitat, în timp ce un constructor ră­mâne veşnic prin lucrările sale.”

Geo BELDIMAN