nr. 151 (februarie-martie 2017) editorial
Dubla gândire, un ritual psihologic pervers!

Scriam în editorialul trecut că trăim vremuri tulburi, în care oamenii uită unii de alţii, în care interesele personale sunt singurele virtuţi şi că trăim o metamorfoză sufletească profundă. Adeseori, sunt animată de sentimentul că am rămas vlăguiţi de interese obscure.

Oamenii au devenit duplicitari, trăind simultan două convingeri contradictorii care se anulează reciproc. În tot acest delir fanatic ei spun minciuni cu grijă ticluite, le folosesc pentru a se victimiza şi, deliberat, cred cu sinceritate în ele. La urma urmei, cred că putem vorbi de un sindrom, respectiv de absorbirea de către individ a minciunii dominante, de transformarea omului într-un instrument al perpetuării unei logici strâmbe, în care adevărul şi falsul nu mai pot fi distinse.

Într-un tot unitar, dubla gândire perverteşte spiritul şi metamorfozează individul într-un ritual psihologic pervers. În această situaţie de fapt trădările devin fireşti, iar fidelităţile suspecte. Aşa poate fi explicată şi transformarea subită a unor indivizi sau disponibilitatea lor aparent infinită pentru aranjamente de culise, dictată de instincte ariviste şi stupide. Este greu de destrămat acest miraj întemeiat pe acrobaţii şi complicităţi perverse. Cei care au avut şi au coloană vertebrală ştiu că un mod de viaţă corect, cinstit, bazat pe principii durabile reprezintă sensul real al moralităţii şi anihilează rivaliatea metehnei dublei gândiri care duce la fluiditatea ataşamentelor, loialităţilor şi angajamentelor de interes.

O să vă întrebaţi ce m-a determinat să scriu acest editorial într-o notă atât de filozofică. Sigur, există momente în viaţa fiecăruia dintre noi când realizăm, fie că ne place sau nu, că în jurul nostru “roiesc” personaje a căror unică preocupare este strâns legată de avantajele materiale directe pe care le pot obţine. Eroarea celor care cu voie “practică dubla gândire” şi acest gen de ideologie delirantă este că n-au înţeles în toată viaţa lor că nu toată lumea se lasă “prostită”, “că ulciorul nu merge de multe ori la apă” şi că întotdeauna “lacomului nemulţumit i se ia darul”.

Mulţi dintre noi, şi mă refer la oamenii de suflet şi de caracter, au făcut în viaţa lor mult bine. Ei, da, astăzi trăim vremuri în care trebuie să gândim de două ori înainte de a lua o asemenea decizie, pentru că nu întotdeauna „facerea de bine” este un act apreciat. Nu au fost puţine momente în viaţa mea când din suflet şi cu inima deschisă am ajutat apropiaţi sau chiar străini sau am venit în întâmpinarea dorinţelor lor, doar pentru a oferi o bucurie. Numai că astăzi, nu mai merită să faci astfel de gesturi sau daruri pe care eu le numesc bucăţi de stele din suflet, pentru că acest bine oferit cu drag poate deveni un rău pentru viaţa noastră şi nu este corect.

Făcând o retrospectivă, pot să afirm cu sinceritate că uneori am oferit mai mult decât poate era nevoie, fiind impresionată de văicăreli, chiar dacă ulterior am realizat că era vorba doar de manipulare, mizând pe “calitatea mea de om bun”. Totuşi, este trist că la vremea maturităţii depline te mai laşi impresionat de impostori a căror dublă gândire îi transformă în vânători. Acest gen de personaje au în interiorul lor monştri care îi umplu de pizmă, răutate şi invidie şi care aşteapă numai recompense fără a aprecia vreodată binele primit. Ei nu cunosc sentimentul nobil de a fi recunoscători oamenilor adevăraţi pe care i-au întâlnit în  viaţa lor şi nici exemplelor de suflet pe care le-au primit.

Şi pentru că era prea mare îmbulzeală la uşa sufletului meu, m-am decis să-mi instalez un interfon şi să nu mai permit nimănui să intre fără a mă gândi dacă merită sau nu să deschid, chiar dacă se erijează în prieteni, apropiaţi, colegi sau rude. Asta nu înseamnă că mă voi schimba. Nu, este vorba de o altă atitudine şi chiar şi de o abordare diferită a priorităţilor. Sigur, şi în aceste condiţii voi rămâne un om bun cu sufletul curat şi inima deschisă, dar numai pentru oamenii adevăraţi, nu pentru ipocriţi sau impostori. Voi face lucruri bune în continuare, cu toate că altele vor fi valenţele.

Concluzia, după experienţele trăite, pentru toţi cei care sunt oameni adevăraţi şi de caracter, este că în viaţă trebuie să avem grijă şi de sufletul nostru şi, de ce nu, să mai trăim şi pentru noi!

Geo Beldiman

Related Post

Termeni si conditii
Business Press este o publicatie gratuita. Editorul isi rezerva dreptul de a determina categoriile de cititori care primesc publicatia gratuit. Orice parte a publicatiei poate fi reprodusa numai cu mentionarea sursei.