nr. 163 (februarie - martie 2018) money-3120527_960_720

Haosul fiscal şi trista realitate!

Guvernanții manifestă o adevărată obsesie pentru legile fiscale contorsionate. Că acceptăm sau nu, aceasta este trista realitate. Fiscalitatea va sta şi în acest an sub semnul incer­ti­tu­dinii și al improvizațiilor politice.

Cu câtă nonşalanţă ne mituiau politicienii în perioada campaniilor de alegeri, cu promisiuni electorale fantastice cu scopul suprem de a câştiga voturi. Astăzi, constatăm pentru a nu ştiu câta oară că aleşii şi acoliţii lor nu în­ţeleg cum funcţionează economia de piaţă, neavând probitatea in­telectuală şi profesională pentru a cântări efectele măsurilor cu care au păcălit un electorat resemnat.

Manevra aceasta legată de noul cod fiscal este deopotrivă distructivă şi peri­cu­loasă, având în vedere, conform analiştilor, că suntem singura ţa­ră europeană care reconfigurează sis­te­mul de asigurări. Perseverenţa prostească de a aplica un program de guvernare, rupt de realitate demonstrează care sunt efectele negative: via­ţa s-a scumpit pentru că preţurile cresc în schimb ce leul este cea mai slabă monedă europeană.

Propunerea guvernului de trans­fer a taxelor sociale de la angajator la angajat, aplicată deja, reprezintă un experiment sin­gu­lar şi iresponsabil care riscă să ducă la dezintegrarea sistemului naţional de securitate socială. Anul trecut, contribuţiile so­ciale plătite de angajaţi şi angajatori au adus la bu­getul asigurărilor sociale circa 37 de miliarde de lei, în condiţiile în care necesarul la bugetul de stat pentru plata pensiilor era de peste 52 de miliarde de lei. Analizând rezultatele anului trecut, observăm că, și în condiţiile unor cote mai mari de contribuţii decât îşi pro­pun guvernanţii să aplice în 2018, în­ca­sările au fost insuficiente pentru a achita factura de pensii a statului.

Anul acesta guvernanţii îşi propun în mod aberant majorări ale pensiilor acoperite de scăderi ale cotelor de contribuţii sociale. Singura explicaţie a introducerii acestei mă­suri este nevoia po­liticienilor afoni de a onora promisiunea majorării, însă cum se va realiza transferul de la bugetul statului pentru a finanţa factura de pensii rămâne un mister. Un lucru este cert şi logica eco­no­mică arată că atunci când scazi nivelul ta­xelor se micşorează încasările statului, ce­ea ce de altfel s-a de­mon­strat şi după scăderea cotelor de TVA.

În tot acest haos provocat de amânări și noi interpretări ale unor mă­suri fiscale, se adâncește deficitul bu­ge­tar. Povara facturilor de salarii și de pen­sii ale statului s-a dovedit prea grea pen­tru un buget atât de mic, care colec­tea­ză venituri ce ating doar 28% din PIB și asta într-un an de expansiune a eco­no­miei. Din păcate, acoperirea golurilor și ținerea în frâu a deficitului bugetar s-a produs prin sacrificarea investițiilor, afla­te la cel mai jos nivel al ultimilor zece ani, prin scăderea absorbției banilor euro­peni și prin stoarcerea dividendelor și re­zervelor de bani ale companiilor private. În aceste condiţii, în viitor, firmele nu vor mai avea rezerve și nu este exclus scenariul ma­jorării unor taxe pentru a obține bani pen­tru cofinanțarea proiectelor europene și pentru investiții, în condițiile men­ți­ne­rii deficitului sub limita de 3% din PIB.

Cu povara trecerii contribuţiilor sociale pe umerii an­gajaţilor, companiile private vor reduce cheltuielile, inclusiv pe cele de salarii, deoa­rece presiunea achitării obli­ga­ţiilor către bugetele statului va fi din ce în ce mai acută, culminând cu derapaje şi dezechilibre periculoase. Lipsa de perspectivă a mediului de afaceri este deja un sindrom pe care guvernanţii ar trebui să şi-l asume. Ce aşteptări să mai avem în tot acest haos  fiscal?! ….E greu de anticipat!

Din aceeasi categorie

Termeni si conditii
Business Press este o publicatie gratuita. Editorul isi rezerva dreptul de a determina categoriile de cititori care primesc publicatia gratuit. Orice parte a publicatiei poate fi reprodusa numai cu mentionarea sursei.