nr. 156 (iulie-august 2017) omenie

Lucru mare-i omenia!

A intrat deja în obişnuinţa noastră să ne victimizăm. Tot mai multă lume se plânge de faptul că la nivel naţional nu există locuri de muncă. Sigur, este adevărat, însă intervine întrebarea firească: De ce oare refuzăm cu uşurinţă un job sau altul, alergând după chilipirul muncă puţină pe bani mulţi?

De altfel, trebuie să subliniez că mulţi dintre noi când merg la locul lor de muncă nu-l respectă sau tratează cu indiferenţă atribuţiile şi îndatoririle ce le revin. Prin modul lor de indiferenţă sau nepăsare nu fac decât să inducă stări conflictuale, care nu denotă doar o lipsă de respect pentru cei din jur, ci şi o insatisfacţie personală la sfârșitul zilei  de muncă. Până la urmă, vorbim de o lipsă de respect faţă de propria persoană, pentru că întodeauna cel care respectă aproapele se respectă în primul rând pe sine. Totuşi, indiferent ce funcţie ai, că eşti muncitor, funcţionar, doctor sau profesor, trebuie să ai satisfacția că ţi-ai făcut datoria şi nu ai primit salariul degeaba. Dar lucrurile sunt mult mai profunde, etica și respectul fiind ceva care există sau nu în fiecare persoană, în funcţie de verticalitatea coloanei vertebrale. 
Întâlnim din ce în ce mai des sindromul prin care unele persoane se consideră nedreptăţite şi invidiate, având alături doar un grup restrâns de prieteni sau rude, care din păcate nu prezintă nici ele o garanţie a loialităţii. Ceea ce pierd ele din vedere este faptul că cer un respect pe care nu l-au oferit niciodată şi ca urmare al reversului medaliei nici nu-l pot primi înapoi. Bineînţeles că ei par sensibili la nevoile altora, dar nu din bun-simț pentru că sunt prietenii sau apropiaţii lor, ci doar din vanitatea propriei persoane sau dintr-un anumit interes prin care pot profita într-un fel sau altul. Sunt elemente dezvoltate în timpul copilăriei prin educaţie şi comunicare şi conturate în timpul şcolii prin învăţătură şi informaţii suplimentare. Acolo unde lipsesc toate aceste lucruri, intervin frustrarea, carenţele educaţionale şi de comunicare, materializate în degradarea relaţiilor cu cei din jur.
În concluzie, în țara noastră, majoritatea dintre noi se plânge de câte un lucru, existând totodată şi aerul de victimizare și nedreptate care îi înrăiește pe oameni între ei. În opinia mea, că îmi place sau nu să recunosc, noi primim viaţa şi traiul pe care le merităm. Ceea ce este trist, e că nu ne dăm seama de acest lucru. Mereu sunt alții de vină pentru greşelile noastre, mereu sunt forțe externe care ne împiedică să fim mai buni, mereu există pretexte sau scuze şi asta pentru că este mult mai ușor să fie așa, decât să își asume fiecare rolul pe care îl joacă în societate. De asemenea, de cele mai multe ori facem comparaţie cu ceea ce se întâmplă în celelalte ţări sau la felul în care se comportă alte naţiuni.

Eu cred că nu trebuie să ne intereseaze ce se întâmplă în afară şi să ne raportăm doar la noi şi la țara noastră, pentru că aici trăim și ne împărtășim  evident soarta comună. Concluzionând, putem constata că fiecare persoană interconectează cu cealalte pentru că noi nu putem trăi izolați, deci nu putem izola nici efectele pe care le au alții asupra noastră sau pe care noi le avem asupra lor. Într-un fel sau altul, toți suntem interconectați cu oamenii alături de care trăim.

În plus, conform zicalei „Se întâlneşte munte cu munte dar om cu om în același loc!” nu trebuie să neglijăm sau să depreciem relaţiile interumane. Atunci când nu știi de unde primești o palmă de la viață, de fapt este doar un efect pornit de la o acțiune de-a ta, care a străbătut un traiect lung, dar până la urmă a ajuns înapoi la tine. Dacă oamenii ar realiza că fiecare acțiune și gest pe care îl fac joacă un rol important în crearea lumii în care trăiesc, atunci cu siguranţă ar trăi cu totul altfel. Este o certitudine demonstrată de miile de poveşti de viaţă.

Proverbul conform căruia „A fi domn e o întâmplare, a fi Om e lucru mare!” trebuie să reprezinte o pildă pentru fiecare dintre noi, pentru simplu motiv că lucru mare este omenia!

Din aceeasi categorie

Termeni si conditii
Business Press este o publicatie gratuita. Editorul isi rezerva dreptul de a determina categoriile de cititori care primesc publicatia gratuit. Orice parte a publicatiei poate fi reprodusa numai cu mentionarea sursei.