nr. 141 (aprilie-mai 2016) conac copy
Povestea Conacului Bunescu

Amintirea unui om apreciat şi respectat de toată lumea – Bucur Bunescu

Istoria afacerii familiei Bunescu a început în perioada interbelică. Cu mult timp înainte în anul 1888, Bucur Bunescu rămas orfan de tată la doar 12 şi a trecut munţii din Săcele, Braşov, în Regat pentru a-şi întreţine familia. Chiar dacă nu avea multă carte, calităţile native, ambiţia, perseverenţa şi hărnicia i-au motivat şi conturat destinul. A ajuns dintr-un simplu băiat de prăvălie un comerciant cunoscut şi apreciat de toată lumea. La începutul anilor 1900 a înfiinţat firma Popp-Bunescu care timp de cinci decenii s-a impus în centrul Bucureştiului prin excelenţă şi comerţ cu mărfuri de înaltă calitate.

Odată cu succesul au apărut şi satisfacţiile financiare, Bucur Bunescu ajungând unul dintre cei mai bogaţi comercianţi din România interbelică. În anul 1930, Bucur Bunescu a cumpărat o frumoasă proprietate din Valea Călugărească, aparţinând renumitei familii Arion, fost guvernator al Băncii Naţionale, fiind astfel printre puţinii bucureşteni care-şi achiziţionaseră vie în Dealu Mare. Însă, în anul 1948, când a avut loc naţionalizarea, Bucur Bunescu a pierdut toată averea, dar a scăpat de tortura închisorilor comuniste. Practic, istoria conacului a fost confiscată de comunişti în anul 1952, an în care s-a născut Valentin Chelaru, nepotul lui Bucur Bunescu. Bunicul său, Bucur Bunescu, s-a stins din viaţă la 90 de ani, lăsând în urmă amintirea unui om apreciat şi respectat de toată lumea, de care se leagă şi istoria conacului din Dealu Mare.

Povestea familiei Chelaru

După mai bine de cinci decenii de la naţionalizare, conacul Bunescu din Valea Călugărească era o ruină. Totul ajunsese în paragină, locul fiind plin de bălării în care se cuibăreau o grămadă de gunoaie. Nu mai exista nici urmă din butoaiele personalizate cu iniţiale proprietarului sau vreun utilaj de altădată.

De aici începe o altă poveste, cea a soţilor Chelaru care au renunţat la Bucureşti pentru a deveni viticultori şi a trăi în conacul situat în vârful dealului, moştenit de la bunicul Bucur Bunescu.

Ingineri chimişti de meserie, soţii Iulia şi Valentin Chelaru, bucureşteni get beget, nu au fost familiarizaţi până în anii ’90 cu viaţa la ţară, fiind angrenaţi cu munca pe platformele industriale ale capitalei. Valentin Chelaru Bunescu a decis că trebuie să recupereze proprietăţile bunicului după mamă, printre care se afla şi conacul Bunescu din Dealu Mare. A fost un drum anevoios, însă respectul şi dragostea pentru bunici şi datoria morală faţă de moştenirea familiei le-a dat putere în acest demers.

„Bunicul Bucur Bunescu a fost unul dintre cei mai importanţi comercianţi de textile din România interbelică şi în memoria lui am luat această hotărâre de a ne muta la conac. Am hotărât într-o zi ca tot ce am agonisit într-un apartament de bloc să mutăm la conac. Decizia a fost jumătate sentimentală, jumătate raţională. De fapt, ne-am propus să refacem proprietatea lui Bucur Bunescu, aşa cum am văzut-o în fotografiile vechi, gândindu-ne că viticultura poate fi şi o afacere din care putem trăi.

Nu ştiam foarte multe lucruri despre viţa de vie sau despre soiuri. Pentru mine strugurii erau albi şi negri. Ce să vă spun, nu ştiam nici măcar să disting un vin Fetească Albă de unul Fetească Regală! şi uite aşa am fost nevoit să mă reprofilez din inginer chimist în viticultor. Bineînţeles că pentru asta m-am înscris la cursurile de viticultură organizate în cadrul Liceului din Valea Călugărească, la Institutul Vini-Viticol, completând ulterior studiile cu încă doi ani de şcoală la Bucureşti.

Dacă îmi aduc aminte, a fost o adevărată provocare pentru noi să deprindem tainele viticulturii şi să putem face lumină în via aproape distrusă. Treptat, am învăţat cum se taie coardele viţei de vie, cum se aplică tehnologiile de întreţinere, cum se deosebesc soiurile de struguri şi ce vinuri se pot obţine în funcţie de zahărul din must. În anul 1999, când ne-am mutat la conac, mai erau 8,5 ha de viţă de vie pe terenul bunicului. Am curăţat plantaţia de buruieni, am întinerit via şi am dus-o aşa încă 10 ani. La început am vândut o parte din struguri, apoi i-am vinificat la o cramă din zonă, iar cu banii obţinuţi din producţia de struguri şi vinuri ne-am amenajat o casă dintr-o anexă aflată lângă vechiul conac. Conacul este un monument istoric mai vechi de 200 de ani. Tot ce vedeţi aici era o ruină, am păstrat structura şi am restaurat. Intenţionăm ca în timp să restaurăm totul, oferind locului unicitatea şi strălucirea de altă dată.

Din munca noastră am reuşit să ne cumpărăm o maşină de teren, necesară în timpul iernii, având în vedere că drumul până la conac este greu de parcurs. De asemenea, ne-am achiziţionat şi utilajele şi echipamentele necesare activităţii noastre. În prezent avem 11,5 ha de viţă de vie şi începând din anul 2011 am intrat pe programul european de reconversie şi am replantat aproape 6 ha cu Merlot, Cabernet Sauvignon şi Chardonnay, iar în anul 2012 pe alte aproape 6 ha avem plantaţii noi de Fetească Neagră, Albă, Regală şi Shiraz.

Trebuie să vă precizez că noi facem vin cu denumire de origine controlată de cea mai bună calitate. Aşa cum am mai menţionat la început am dus strugurii la Săhăteni, la Domeniile franco-române, a căror cramă este autorizată să producă vin tot pentu denumire de origine controlată. În perioada 2009-2011 am reuşit să îmbuteliem peste 30.000 de sticle de vin premium de cea mai bună calitate.

În 2015 am luat hotărârea să ne construim propria cramă pe aşezămîntul şi structura celei vechi. Tot ce vedeţi aici şi va fi funcţional în 2016 este construit în regie proprie. Am lucrat eu, fiul meu Cristian şi încă 2-3 oameni care ne-au ajutat. Avem deja achiziţionate toate echipamentele necesare unei crame, de la presă pneumatică de ultimă generaţie şi instalaţii de filtrate, la recipiente de inox, opt la număr, şi până la aparat semi-automat de control al calităţii. Acesta analizează gradul de alcool, zahărul, glucoza şi fructoza, acizii, sulful şi tot ce este nevoie pe parcursul fluxului de vinificaţie.

Crama este prevăzută cu temperatură controlată automat, cu instalaţie de azot şi cu toată dotarea necesară obţinerii unui vin de calitate. Locaţia cramei va cuprinde mai multe sectoare – cel al vinificaţiei unde sunt recipientele, al îmbutelierii şi cel destinat laboratorului. Vinul va fi învechit în pivniţa bunicului construită înainte de 1850. Nu pot să spun decât că aşteptăm să se coacă strugurii pentru a avea satisfacţia producerii vinului nostru, în propria cramă.

Doresc să vă mai precizez un aspect legat de brand. Firma noastră se numeşte Casa Bunescu, iar noi am produs vin sub marca Cramele Casa Bunescu, neglijând perfectarea înscrierii acestui brand. Avem 30.000 de sticle de vin îmbuteliate şi depozitate pentru învechire sub acest nume, urmând să-l înregistrăm înainte de a vinde. Fiind prinşi cu multă muncă, nu ştim cum, am aflat că nişte persoane din Moldova au înscris numele Cramele Bunescu, existent încă de pe vremea bunicului. Am făcut toate diligenţele necesare să vedem ce se poate face, dar până atunci ne-am înregistrat marca la OSIM şi vom merge pe Domeniul Chelaru.

Aceasta este povestea noastră născută din pasiune şi curaj. Pot să vă spun că dragostea pentru natură, respectul pentru tradiţie, dar şi pentru moştenirea familiei ne-au dat încredere în viitor, iar sigiliul calităţii vinurilor Domeniul Chelaru, Vin cu Denumire de Origine Dealu Mare, ne va garanta continuitatea”, ne-a subliniat Valentin Chelaru, administratorul firmei Casa Bunescu.

IMG_3324 IMG_3331

Vizita noastră la Casa Bunescu a găsit familia Bunescu în plină activitate. Doamna Chelaru era la tăiatul viei, iar domnul Chelaru şi fiul Cristian se ocupau cu activitatea de finalizare a cramei. Am fost plăcut impresionaţi că Teodor-Cristian Chelaru şi-a urmat părinţii în această aventură rurală.

Aveam 11 ani când ne-am mutat aici, acum am 27 de ani. Am făcut şcoala la Valea Călugărească, liceul la Ploieşti şi facultatea la Bucureşti. Sunt inginer, absolvent al Universităţii de ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Facultatea de Horticultură, iar acum urmez un master tot în cadrul facultăţii. Au trecut anii, însă îmi aduc aminte cu drag despre copilărie, când plecam dimineaţa la şcoală cu bicicleta şi coboram dealul numai în frâne, fiindcă panta lui este destul de înclinată. În timpul vacanţei îmi ajutam părinţii la treburi. Îmi amintesc cum am făcut singur peste 500 de stâlpi din beton, dar şi alte activităţi de construcţie şi reparaţii. Nu m-am dat înapoi nici de la lucrările din cultură.

Sigur, studiile în horticultură mă ajută să devin un specialist în vinicultură, dar şi un bun oenolog. Eu cred că, în prezent, această proprietate din Valea Călugărească, situată într-o zonă renumită pentru vinurile roşii Dealu Mare, Merlot şi Cabernet, este un dar oferit de străbunicul meu Bucur Bunescu. Din respect pentru memoria lui, părinţii mei au fondat în 2002 firma care-i poartă numele, Casa Bunescu. Mai cred că prezenţa noastră aici, în mijlocul plaiului Valea Poienii, printre ruinele vechiului conac, este motivată şi de dragostea părinţilor mei pentru natură, pentru amintirea bunicilor şi, nu în ultimul rând de respectul pentru tradiţie şi pentru numele celui care a fost Bucur Bunescu.

Acum, după atâţia ani, cred că străbunicul de acolo de sus este foarte mulţumit de ceea ce noi, ca familie, am întreprins. Via noastră este una din cele mai bine îngrijite din Valea Călugărească, iar visul de a produce struguri de calitate şi propriile vinuri bune este împlinit. Vinurile noastre sunt Fetească Albă, Fetească Regală, Merlot şi Cabernet Sauvignon. Trebuie să vă mai spun că vinurile noastre au fost câştigătoare la concursurile de degustări, unde au primit primele medalii. Merlot-ul nostru a primit chiar medalie de aur, ceea ce ne onorează!”

Am încheiat vizita la Conacul Bunescu cu un sentiment de admiraţie pentru tot ceea ce a reconstruit şi a clădit familia Chelaru, printr-un act de curaj, dăruire şi entuziasm. Felicitări acestei iniţiative!

Related Post

Termeni si conditii
Business Press este o publicatie gratuita. Editorul isi rezerva dreptul de a determina categoriile de cititori care primesc publicatia gratuit. Orice parte a publicatiei poate fi reprodusa numai cu mentionarea sursei.