– Stimate domnule Dr. Constantin Balaet cum a pornit ideea infiintarii policlinicii private pe care o conduceti?

– Am plecat de la un concept american, ca atunci cand dezvolti anumite servicii, chiar si medicale, este indicat sa le faci aproape de locuintele oamenilor. Astfel, am infiintat policlinica Lil Med intr-un cartier, pentru ca locuitorii acestuia sa aiba acces mai usor la serviciile noastre, fara a fi nevoiti sa parcurga distante lungi pana la spitale sau centre medicale aflate in centrul orasului. De asemenea, am mizat si pe faptul ca la vremea respectiva nu erau alte centre medicale in zona.

– Aveti o bogata experienta in acest domeniu. Cum evaluati situatia actuala a sistemului medical din Romania?

– Activez de 30 de ani in sistemul medical romanesc, timp in care am parcurs toate etapele si fazele acestuia: am lucrat 10 ani ca medic in timpul regimului comunist, 10 ani in sistemul de stat, dupa 1989, si 10 ani in regim privat. Insa, facand o analiza a actualului sistem constat ca, din pacate, este plin de hartii si de documente, iar pacientii nu sunt integrati corespunzator. Ma doare ca sistemul medical romanesc nu este pus in matca lui si observ ca structurile de stat au mari hibe si nu doresc ca medicina romaneasca sa-si recapete locul adevarat in societatea noastra. Urmaresc cu interes acest aspect pentru ca eu traiesc in domeniu si simt ca economia Romaniei este gripata din acest punct de vedere.

– Ce masuri considerati ca trebuie luate pentru ca sistemul medical romanesc sa fie performant si competitiv?– De curand am participat la infiintarea Aliantei pentru Sanatate din Romania, un nou "jucator" in lupta cu problemele sistemului de sanatate, unde am avut ocazia sa-mi spun punctul de vedere cu privire la reforma care trebuie facuta in medicina. In ultimii 20 de ani, in Romania, nu s-a facut asezarea medicinii si a serviciilor medicale, in ansamblu, intr-o noua matca, aceea a unei societati democratice. S-au incercat reforme, dar nu s-a clintit nimic. Practic, sistemul medical este si acum cel care a fost in anii socialismului. In acceptiunea mea, la baza reformei sanitare trebuie sa stea pacientul, cu nevoile sale de servicii medicale, deci reforma trebuie pornita de jos in sus si nu de sus in jos.In acest sens, pentru a sti cate asezaminte medicale sunt necesare la nivelul Romaniei, trebuie sa plecam de la analiza simpla a statisticii morbiditatii si mortalitatii din cauza de boala si accidente. Acesti indicatori ne spun exact cate locuri de spitalizare sunt necesare si in ce domenii de specializare. Analiza trebuie facuta atat retrospectiv, cat si prospectiv, apreciind cum va evolua societatea, cel putin pe o perioada de 10 ani, pentru a sti de ce avem nevoie in materie de medici specialisti, spitale, policlinici si medicina de familie. De exemplu, in prezent, sunt medici de familie, mai ales in provincie, care au peste 3000 de pacienti pe lista, dezideratul fiind de 500.

De asemenea, in aceasta analiza statul trebuie sa cunoasca si sa evalueze temeinic relatia cost-beneficiu. Acest lucru se refera la numarul zilelor de spitalizare a populatiei bolnave, raportat la costurile necesare pentru refacerea acesteia. Astfel, prin eficienta acestui proces, se poate observa ca actul medical trebuie sa se deplaseze din spital catre ambulatoriu, policlinici cu paturi sau spitale de o zi.

Daca s-ar respecta aceste aspecte, lucrurile in sistemul sanitar ar trebui sa se prezinte astfel: Ministerul Sanatatii va avea in gestiune cel putin opt spitale de urgenta, cu un numar de paturi supus unei temeinice analize de morbiditate, urgente militare, medico-militare si de dezastre. Spitalele vor fi amplasate in cele opt regiuni din Romania in care se afla si universitati medicale, ele devenind, de fapt, spitale universitare. Celelalte spitale existente pot avea doua directii: devin proprietatea primariilor ori se vand, se privatizeaza sau chiar se pot desfiinta unele dintre ele, toate acestea dupa ce vom avea analiza morbiditatii, desigur. Este necesar sa se inteleaga ca spitalul si paturile trebuie sa aiba un grad de ocupare foarte mare, dar nu pentru afectiuni ce se pot trata acasa sau intr-o zi in policlinica. In Romania inca mai exista sintagma "ma duc la spital sa fac analizele" si ea trebuie sa dispara. Astfel, spitalele pot diminua considerabil cheltuielile inutile, anumite cazuri fiind rezolvate de medicina ambulatorie sau medicul de familie. In acest sens, trebuie avut in vedere ca statul sa ajute sistemul medical privat, care nu trebuie indapartat sau considerat ca o paria, asa cum se intampla in prezent, cand practic, sistemul este divizat in doua: stat si privat. Sistemul medical romanesc trebuie sa fie un tot in ansamblu, statul putand da semnale sectorului privat catre ce domenii ar trebui sa se indrepte, pentru ca acesta poate sa ia foarte usor din sarcinile lui.

In aceeasi ordine de idei, consider ca politicul trebuie sa ajute sistemul sanitar, sa-l promoveze pe cai specifice, sa inlesneasca relatiile de ordin fiscal in interiorul lui si sa incurajeze investitiile in sistemul privat. Oare statul nu-si doreste sa scape de administrarea sistemului sanitar? Cunosc cazul unui spital cu 250 de paturi care are 6 directori. Este revoltator.

– Ce ne puteti spune despre noile prevederi introduse in Contractul cadru pe 2010?

– Si din acest punct de vedere lucrurile par sa fi scapat de sub control. S-a introdus in Contractul cadru programarea la medicul de familie. Despre ce medicina vorbim aici, ne programam daca avem o durere? Nici nu vreau sa comentez prea mult, este o sintagma catastrofala, de necunoastere a realitatii medicale.O alta situatie aberanta este legata de acei furnizori de servicii medicale care nu au laboratoarele de analize medicale acreditate RENAR conform SR EN ISO/CEI 15189:2007. Acestia nu pot incheia contracte de prestari servicii cu Casele de Asigurari de Sanatate. Introducerea acestui deziderat s-a facut abuziv, in deplina desconsiderare a pacientului, a medicilor specialisti si a furnizorilor de servicii medicale. De exemplu, in Germania au trebuit sa treaca 20 de ani pana la implementarea standardelor de calitate in laboratoare, dar romanii au luat calea scurta, negocierea directa cu auditorii si implementarea lui dupa 3 ani. Ma intreb de ce?De asemenea, Contractul cadru mai prevede urmatoarele: procentul de diminuare propus pentru fiecare categorie de analize nu poate depasi 20% din tariful maximal pentru analize medicale de laborator si 12% pentru radiologie imagistica medicala; tarifele rezultate ca urmare a aplicarii procentului de diminuare cel mai mare propus pentru fiecare categorie de analize medicale reprezinta tarifele care se contracteaza cu toti furnizorii de analize medicale de laborator.Aceasta prevedere credem ca a fost introdusa fie pentru a masca dificultatile financiare ale Caselor de Sanatate, fie pentru a determina lichidarea anumitor furnizori de servicii medicale paraclinice.

In sensul celor afirmate, sa privim rezultatul negocierilor: a venit o firma care a scazut preturile analizelor medicale cu 20%, dupa care tot sistemul a scazut cu acelasi procent. Nu trebuia spus de la bun inceput ca statul vrea sa reduca cu 20% pentru ca este criza? Dar daca lucrurile s-au facut in acest fel, nu putem crede ca unii au anumite inlesniri si sunt avantajati? Este jignitor fata de medici si personalul medical si ne mai intrebam de ce acestia pleaca in strainatate! Banii pentru sanatate se pot imparti in mod echitabil la toti furnizorii de servicii medicale, in functie de performantele de calitate la care au ajuns prin dezvoltare.Trebuie sa intelegem si noi, romanii, ca in servciile medicale parteneriatul public-privat este intalnit in marea majoritate a tarilor lumii, iar acolo sunt si performante medicale. Statul nu trebuie sa mai detina controlul serviciilor medicale, ci sa le dea in parteneriat public-privat, scapand in felul acesta de o grija uriasa. Pot spune ca este oribil si dezgustator Contractul cadru de anul acesta. Nu stiu care este substratul actual al demersurilor si care ar fi miza. Atributiile statului in domeniul sanatatii trebuie sa fie in concordanta cu Declaratia OMS de la Alma-Ata din 1978, in care s-a definit clar ca au existat mai multe perioade in domeniul sanatatii: o era empirica, o era dezvoltata pe clinica, o era dezvoltata pe laborator si o era a asumarii politice. Acum ne aflam in era raspunderii politicului fata de societate, statul coordonand nevoia de sanatate a oamenilor lui. Tot la Alma-Ata s-a definit sanatatea ca integritate biopsihosociala a unui individ. Aceasta definitie este corecta, dar este un deziderat, mai ales in Romania.

– Cum evaluati situatia actuala, din punct de vedere al finantarii sistemului sanitar din Romania?

– In ceea ce priveste modalitatile de finantare lucrurile par simple in teorie si legal, dar sistemul incalca regulile si nu functioneaza corect in domeniu. Banii pentru sanatate de la firme se duc in sistemul Casei de Asigurari Nationale, dar in realitate ei merg la bugetul consolidat, lucru nu tocmai corect. Eu as proceda astfel: 10% sa fie directionati catre bugetul consolidat al Guvernului, bani ce s-ar intoarce in salariile Ministerului Sanatatii, al Directiilor Sanitare si a medicinii preventive – in vaccinari si in preventie; restul de 90% va merge in bugetul Casei de Asigurari de Sanatate, buget aflat intr-o banca ce produce si dobanzi, iar din dobanzi se pot imprumuta medicii pentru dezvoltarea si suportul tehnic al serviciilor medicale. Nu este mai corect asa? Casa de Asigurari de Sanatate finanteaza, pe baza de contract, toate serviciile medicale contractate cu spitale, policlinici sau medicina privata dupa o analiza atenta a ceea ce inseamna banii de care dispune si ce poate plati cu ei.Un alt aspect este legat de obligatia tuturor romanilor asigurati de a se prezenta macar o data pe an pentru a efectua o evaluare medicala. In acest sens cred ca ar trebui revizuita aceasta lege, aplicandu-se amenzi pentru cei care nu se prezinta, totodata ei pierzandu-si si dreptul de a efectua aceste investigatii. Aceste obligativitati ar usura mai mult relatia dintre pacient si medicul de familie, despovarandu-l pe acesta de hartii si documente si ajutand la perceperea lui ca medic si nu ca medic reteta.

In ceea ce priveste Casa AOPSNAJ (CAS a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti) si Casa Transporturi (CAS a Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului) ele nu pot functiona in paralel ca si case nationale, deoarece perturba grav sistemul prin mentinerea unei infrastructuri ineficiente. Daca s-ar face un studiu privind banii colectati se va observa ca sunt foarte putini, aceste case nefiind oportune. Poate ca ele ar trebui sa devina case de sanatate private sau sa dispara. Daca vorbim despre structurile sanitare ale transporturilor sau AOPSNAJ putem sa spunem ca sunt pastrate cele ale vechiului regim, nesuferind nicio modificare, nici macar mentala.De asemenea, Ministerul Apararii Nationale si alte ministere trebuie sa desfiinteze directiile sanitare, acestea devenind servicii sanitare. In subordinea Statului Major ar trebui sa existe un spital militar terestru, cu 300-400 de paturi, o policlinica cu stationar pentru aviatie, care deja exista, si o policlinica cu stationar pentru marina, care de asemenea, deja exista. Aici ma pronunt in calitate de medic militar si sunt lucruri pe care le-am mai sustinut si cu alte ocazii.Daca s-ar respecta aceste aspecte, sistemul sanitar ar deveni mult mai eficient, eliminandu-se totodata si toate costurile inutile.

– Domnule Dr. Constantin Balaet, in calitatea dumneavoastra de profesor universitar, va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte despre sistemul de invatamant medical actual.

– Invatamantul superior medical a functionat pana acum la stat, ca furnizor de cadre pentru occident, pe banii nostri, cum s-ar spune. Nu se intampla in nicio tara din lume ca rezidentul sa primesca salariu cinci ani din bani publici, iar dupa aceasta perioada el negasind post poate pleca din tara. Prin urmare, statul ar trebui sa scolarizeze dupa o analiza a nevoilor de personal, iar in final, rezidentul sa dea examen pe post si dupa obtinerea lui sa semneze un contract pe o perioada determinata, fiind obligat astfel sa ocupe postul pe pentru care a dat concurs.

Este absolut necesar ca toate facultatile de medicina sa aiba in curricula de invatamant catedra de medicina de urgenta, de dezastre si medico-militara, deoarece in dezastrele naturale sau artificiale – razboaie –, toti medicii absolventi ai disciplinelor respective trebuie sa participe la aceste evenimente. Astfel, facultatea de medicina militara nu-si mai are rostul in vremea noastra, iar necesarul de medici militari se poate completa anual dintre cei care au absolvit aceste cursuri.Sunt multe aspecte de discutat in ceea ce priveste sistemul medical romanesc, dar eu sustin ceea ce am afirmat si ma voi bucura cand o sa constat ca lucrurile vor incepe sa mearga mai bine.

Daniel DICU