Am avut privilegiul să întâlnesc în pelerinajele mele profesionale oameni adevărați. Da, chiar foarte mulți dintre cei care activează în agricultură sunt profesioniști adevărați, foarte devotați și implicați, oameni de mare caracter, sensibili și profunzi în același timp. Din păcate, acești importanți actori ai agriculturii românești sunt greu încercați de provocările actuale, fie în context politic, pedoclimatic sau legislativ.
La începutul lunii trecute am avut plăcerea să cunosc o persoană cu totul deosebită, bine pregătită, extrem de educată și, în plus, cu un caracter foarte frumos. Este vorba despre Elena Andrei, soția fermierului Nicolae Andrei sau ”Nicolae al meu”, așa cum îi place Elenei să spună ori de câte ori vorbește despre el.
Elena Andrei a reprezentat pentru mine tovarășul ideal de călătorie, o prezență extrem de pozitivă și inteligentă, dar și nobilă, ca suflet. Absolventă a Facultății de Sociologie si Psihologie a Universității din București, Elena nu s-a mulțumit numai cu atât. Ca să-i fie de ajutor lui Nicolae al ei, dar și să înțeleagă tainele domeniului agricol, a hotărât să-și desăvârșească studiile în cadrul USAMV București, aprofundându-le cu un master în Agribusiness, în cadrul Facultății de Management și Dezvoltare Rurală ale aceleași universități.
Elena este deopotrivă soție, dar și mamă a trei copii deosebiți, deșepți, frumoși și cuminți, care se bucură din plin de privilegiul vieții la țară. Așadar, definiția completă: soție, mama și femeie de carieră. Bine, o să vă întrebați ce legătură are personajul cu editorialul legat de grâu?
Elena este mentorul care m-a inspirat pentru următoarele două editoriale. Faptul că este de vârsta fiicei mele (care a ales să facă performanță profesională departe de țară), acesta a fost primul motiv, iar cel de al doilea a fost un cumul de sentimente dezvoltat pe parcursul discuției noastre mature, sincere și complexe. Pur și simplu m-a inspirat! Cu permisiunea Elenei, voi reproduce câteva idei notate și transmise atât de natural și de curat.
Mesajul editorialului este strâns legat de munca și truda fermierilor care au reuşit să treacă peste provocări, aşteptând cu sufletul la gură momentul recoltatului și culegerea roadelor muncii lor. Un lucru este cert, în tot acest angrenaj și în contextul actual, munca fermierilor necesită multă organizare și maximă atenție. Dar despre aceste lucruri ne poate spune mai multe Elena, care simte pulsul activității agricole prin sacrificiile făcute de ”Nicolae al ei” pentru a pune pâinea pe masa copiilor și nu numai.
”Grija pentru recoltă este un subiect despre care aș putea scrie o carte. Atașamentul unui fermier pentru rezultatul muncii sale este extrem de similar cu cel al căutătorilor de aur: nici un bob nu se risipește, pentru că valoarea lui este asemanatoare cu a unei pepite de aur.
Cine nu are un fermier în preajmă în perioada recoltatului, nu știe probabil că oamenii aceștia se transformă până în momentul în care își văd grânele în hambar. Ar fi și dificil de înțeles pentru un om care nu știe cum este să aștepți câteva luni pentru a obține hrana familiei tale și a unor alte mii sau chiar milioane de oameni.
Un lucru, însă e clar, dragostea fermierilor pentru pământ și roadele lui este una ce depășește granițele umanului. Da, este nevoie, dincolo de tehnologii performante, de rugi fierbinți, de teamă și grijă, de sacrificiu și iubire.
Vă invit să faceți un exercițiu de imaginație, când rupeți o bucată dintr-o pâine fierbinte, să vă gândiți de câte luni este nevoie pentru a obține un grâu de calitate, de câtă muncă, grijă și frământare. Vorbesc aici doar de de munca câmpului, nu și de cea din procesul de obținere a produsului finit, ca mai apoi, noi toți să ne bucurăm de produsul acesta ce ne place așa de mult, pâinea. Da, pâinea noastră cea de toate zilele se obține greu și se vinde ieftin!”, a transmis Elena Andei, cititorilor.
Iar eu, la finalul editorialului, completez cuvintele Elenei și spun după întâlnirea cu liderii fermierilor din sudul țării că ”Aurul Bărăganului, recoltat cu trudă, se vinde la jumătate de preț!”