La fiecare început de an, ca toată lumea bună ne facem planuri în ideea creării unui an mai bun decât cel precedent. Înarmaţi cu optimism ,analizăm, evaluăm, planificăm și luăm decizii. Nu contează că unele le-am mai luat și anul trecut , ne lansăm cu frenezie pe derdelușul zilelor sperând în iluzia unui an mai bun. Încercăm să fim creativi și curajoşi, în a discerne etapele ce urmează să le parcurcem şi în a personaliza obiectivele după chipul şi asemănarea noastră în demesul unui an mai bun.
Conştientizăm că viața noastră pe pământ are o țintă, adică un scop, de care ca buni creștini trebuie să fim conștient. Este adevărat că astăzi mai mult ca oricând urmărim strict scopul nostru în viaţă într-un anumit context social și material. În tot acest context marcat printr-un număr mare de mutații în toate domeniile de activitate ne lăsăm purtaţi în tăvălugul cotidian.
Există în lume o aspirație spre mai multă dreptate socială între indivizi, între popoare, între națiunile sărace și cele bogate, manifestată prin ideea de dezvoltare umană, integrală și solidară. Toți oamenii vor să se bucure de viață ținând cont, mai mult sau mai puțin sau chiar deloc, de trăirile moral-spirituale.
Din nefericire există astăzi, un crescendo al trăirii biologice, a cărei preocupare principală o constituie cea legată de hrană, îmbrăcăminte sau de placeri sofisticate duce involuntar la degradarea firii umane și a vieții omenești.
Degenerările morale se simț astăzi în largul lor, eliberate de orice opreliști și cenzuri din partea statului. Statul care ar trebui să se îngrijească de sănătatea trupească-biologică a oamenilor de toate vârstele și îndeosebi a tineretului dar şi de cultura acestora s-a detaşat printr-o opacitate deranjantă. După natură lor degenerările morale contemporane sunt multe și felurite. Toate sunt dăunătoare relației omului cu sine, cu semenii și cu societatea, fiindcă aproape de cădere. În societatea actuală se observă, în special la tineri, o neascultare tot mai mare, față de părinți, față de persoanele vârstnice, față de legile și conveniențele sociale, faţă autorităţi și față de instituțiile statului.
Această lipsă de ascultare degenerează, de multe ori, până la diferite forme de răzvrătire și agresivitate: vorbirea împotrivă, împlinirea voii proprii cu orice preț și prin orice mijloace, obrăznicia sau actele de violență. Ne întrebăm uneori, resemnaţi, de ce ne este dat să asistăm la asemenea mutaţii comportamentate?…Simplu pentru că uităm de noi, de respect şi de valorile care ar trebui să ne caracterizeze ignorându-ne propria personalitate. Toată acestă situaţie girată prin lipsa timpului duce la criza valorii umane, morale şi spirituale, o problemă acutizată a omenirii!