Între traiul la oraș și traiul la ţară a existat dintotdeauna o competiţie, iar recent ea a antrenat tabere pătimașe. Se știe că locul în care trăim ne afectează starea de bine, fie că vrem, fie că nu. Și, de cele mai multe ori, viaţa la ţară iese câștigătoare după un calcul teoretic.
Uneori ne place să evadăm în locuri cât mai aproape de natura de a cărei prezenţă suntem vitregiţi în cea mai mare parte a timpului: mergem la mare, la munte sau, mai neutru, la ţară. Mulți dintre cei de la oraș am avut bunici la țară și am petrecut acolo copilăria sau cel puțin vacanțele școlare. Ne amintim cu drag cum puneam picioarele pe sobă, cum mâncam mămăligă cu lapte sau cum ne piteam prin podul cu fân. Poate la fel de mulți cochetăm cu mutatul la țară, cu părăsitul orașelor mari și începutul unei vieți curate, în care să ne gospodărim singuri cât mai bine, în care copiii noștri să poată trăi ceea ce pe noi ne-a format, ceea ce ne-a rămas în suflete: simplitatea, frumusețea, o altfel de bogăție, pe care nu o ai la bloc și pe care nu o poți cumpăra.
Gândim că a trăi în provincie contribuie și la bunăstarea noastră psihică, și la sănătatea fizică. Când vine vorba de practică însă, altele sunt criteriile pe care le luăm în calcul și care ne duc la decizia de a trăi totuși la oraș. Însă, cel mai adesea, competiţia aceasta nu se poartă pe terenul obiectiv, al știinţei. Așa că, în acest editorial vă invit să descoperiți avantajele expuse de Elena Andrei, soție de fermier și mama a 3 copiii minunați, care ne-a oferit cu noblețe o lecție a simplității și binecuvântării traiului la țară, în mijlocul naturii.
”Unii doar visează la verile la țară, iar noi aici le trăim în fiecare zi, fiind atât de privilegiați. Dincolo de educație, ca cel mai bun lucru pe care îl puteam oferi copiilor noștri este poarta deschisă spre bucuria traiului modest de la țară.
În timp ce zilele noastre miros a cucută, iarbă proaspăt tăiată, tocana vecinei sau a praf stropit de ploi de vară, sunt oameni ce tanjesc să scape de mirosul betonului încins al marilor orașe. Râsetele, hârjoneala și bucuria copiilor umplu satul, ce-i suficient de mic încât să răsune viața de la un capăt la celalalt sau suficient de mic încât să se audă clopotul în zi de sărbătoare și toaca batută într-un ritm cadențat de copii.
Tot la țara învață copiii noștri să îngrijească animalele și să respecte natura ce le oferă atât de mult dar și să lege prietenii de-o viață, pentru că pe uliță lui nimic nu iîi deosebește pe pruncii noștri, nu există standarde și invidii, și nici accesorii ce i-ar crește în ochii celorlalți.
Trebuie sa creștem copii ce înteleg că fericirea lor e mai importantă decât statutul social, să le oferim posibilitatea de a gusta din viața simplă înainte de a da piept cu societatea aceasta plină de constrângeri.
Aici, la țară, în aer curat, în liniște și pace, copiilor, puținul le este îndestulător, iar simplitatea e ca haină”, a consemnat atât de frumos Elena Andrei.
Așadar, dacă doriți o viață mai liniștită, să fiți mereu înconjurați de natură, să aveți mereu legume și fructe proaspete din curte, atunci ar fi ideal să vă mutați la țară, chiar dacă poate va dura ceva timp să vă adaptați la noul stil de viață, dar cu siguranță decizia pe care o veți lua va fi una potrivită.