Companiile multinaţionale din agricultură care organizează anual evenimente tematice unde sunt invităţi reprezentanţi ai autorităţilor ministeriale şi locale de resort, specialişti din domeniu, producători agricoli şi jurnalişti ai presei agricole atrag atenţia în mod repetitiv asupra marilor provocări globale adresate resurselor naturale şi agriculturii. Din acest motiv, editorialul va face o retrospectivă a pericolelor globale şi, bineînţeles, a factorilor determinanţi.
Cea mai acută provocare este determinată de schimbările climatice globale, de ridicarea temperaturii medii cu 0,75 grade Celsius în secolul XX. Previziunile de încălzire până la sfârşitul secolului XXI sunt în continuă creştere de la 1,4 grade Celsius până la 5,80 grade Celsius. Acest aspect va genera un flux degenerativ asupra naturii şi mediului, de diminuare a covorului vegetal prin reducerea absorbţiei şi stocării CO2, prin amplificarea necontrolată a efectului de seră, prin creşterea nivelului oceanului planetar şi inundarea zonelor costiere.
Totodată, vor exista şi fenomene meteorologice anormale cu temperaturi extreme, secetă severă şi deşertificare.Toate aceste lucruri vor diminua în mod accelerat biodiversitatea, vor provoca dispariţia de specii valoroase încă, vor produce procese de degradare, erodare şi poluare a solului, reducând în final potenţialului de producere a hranei şi în consecinţă ameninţând perpetuarea vieţii.
Reducerea resurselor de apă dulce prin diminuarea respectiv dispariţia surselor de suprafaţă, restrângerea surselor de apă freatică, cu afectarea ecosistemelor zonale va reprezenta o problemă greu de gestionat.
Sunt aspecte pe care populaţia globului nu le conştientizează, însă consecinţele sunt nefaste. Cea mai importantă dintre ele se răsfrânge asupra agriculturii prin modificările arealelor de cultură, diminuarea zonelor favorabile şi modificările de locaţii, schimbarea sistemelor de exploataţie agricolă, modificarea sortimentelor de genotipuri vegetale şi animale.
Pornind de la aceste deziderate se va impune elaborarea de noi sisteme de protecţie a mediului şi adaptări ale sistemelor de protecţie a culturilor vegetale prin soluţii oferite de cercetarea ştiinţifică.
Inovația în ceea ce privește protecția plantelor are ca rezultat creșterea productivității culturilor, stabilitatea şi calitatea recoltelor şi bineînţeles siguranţa fermierii obţinerea profitului afacerii lor. Companiile de inputuri mențin într-o competiţie strânsă această poziție de top prin investiții majore în domeniul cercetării, inovaţiei, științei și tehnologiei, pentru a dezvolta noi modalități prin care fermierii să îşi poată proteja culturile. Este o reuşită în ceea ce priveşte siguranţa alimentară un subiect de maxim interes care trebuie să răspundă provocărilor globale.