În ultimii ani, schimbările climatice au devenit o problemă, reprezentând una dintre cele mai mari ameninţări la adresa civilizaţiei umane, alături de pandemii, războaie, terorism și crizele financiare.
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari ameninţări asupra mediului, cadrului social şi economic. Încălzirea sistemului climatic este pusă pe seama emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activităţi umane.
Schimbările climatice generează subiecte principale în jurul cărora se construiesc politici şi strategii globale, naţionale şi de afaceri iar reducerea emisiilor de CO2 este unul dintre puţinele obiective în spatele căruia mediul de afaceri şi mediul politic au reuşit să se ralieze, să dialogheze şi să colaboreze.
Schimbările climatice sunt o consecinţă a faptului că emitem în atmosferă o cantitate de gaze cu efect de seră – nu doar CO2, mult mai mare decât poate planeta filtra într-o anumită perioadă de timp.
Strategiile de combatere a schimbărilor climatice se concentrează pe diminuarea emisiilor prin eficientizare energetică şi trecere spre producţia de energie din surse regenerabile, fără însă a adresa legătura dintre consumul de energie şi consumul de bunuri şi servicii.
Cu alte cuvinte, rata consumului va continua să crească dar va fi alimentată cu energie din surse regenerabile. Riscul acestei abordari bidirecţionale este acela că la momentul la care vom stabiliza emisiile de gaze cu efect de seră şi vom stopa încălzirea globală, vom realiza că apa potabilă, pădurile, terenul şi oceanele noastre nu mai sunt suficiente pentru satisfacerea apetitului de consum a unei populaţii de oameni, în continuă creștere. Aceste modificări afectează diferite servicii ecosistemice și sectoare economice, cum ar fi agricultura, silvicultura și piscicultura.
Chiar dacă politicile şi eforturile de reducere a emisiilor sunt eficiente, unele schimbări climatice sunt inevitabile. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm acele strategii şi acţiuni de adaptare la impacturile schimbărilor climatice din Europa şi în special de dincolo de graniţele acesteia, deoarece ţările mai puţin dezvoltate sunt printre cele mai vulnerabile, având cea mai redusă capacitate financiară şi tehnică de adaptare.
Dacă nu conștientizăm gravitatea situației, fără exagerare ne vom trezi în faţa persepctivei de a rămane făra hrană şi apă!