Cultura muncii la nivel corporatist dă o lovitură directă societăţii în ansamblul ei. Piaţa muncii a generat un sindromul corporatist materializat în ore lungi de activitate şi ani la rând fără concediu.
Timpul de muncă necuantificat a explodat la peste 60-70 de ore pe săptămână,angajaţii lucrând mult peste program. Presiunea psihologică este imensă ,amprenta ei lăsând urme adânci asupra societăţii. Depresiile în prima fază dar şi moartea prin epuizare şi epidemia sinuciderilor în fază finală se datorează stresului şi orelor de muncă în exces.Tinerii nu mai au timp pentru familii şi prelungesc perioada de avea proprii copii la limita imposibilului,punând înaintea vieţii personale, munca.
Natalitatea în rândul corporatiştilor a scăzut rapid, an de an, în 2015 atingând recordul absolute. Statisticile de specialitate arată că şi în România angajaţii corporatişti lucrează chiar şi 10-12 ore pe zi pentru a-şi finaliza proiectele la timp. Motivul principal pentru acest stil de viaţă este teama lor că şi-ar putea pierde locul de muncă.
Există la nivel mondial companii care au introdus un program de management al somnului, prin amenajarea unor camere speciale unde angajaţii aveau posibilitatea să se odihnească 20-30 de minute. S-a constatat însă că unii angajaţi dormeau prea mult, în timp ce alţii chiar sforăiau zgomotos. De aceea, managerii au fost nevoiţi să le recomande angajaţilor să doarmă mai mult acasă şi să nu ajungă atât de obosiţi la serviciu. Experienţa aceasta a determinat companiile să transforme camerele de dormit în zone de relaxare unde angajaţii pot citi reviste, socializa sau mânca.
Studiile experţilor în productivitatea muncii arată că pauzele de relaxare şi reprizele scurte de somn pot revigora energia angajaţilor în timpul orelor de program. Companii precum Apple, Nike, Procter&Gamble îşi încurajează personalul să se deconecteze la serviciu, amenajând zone deschise în care se pot întinde şi chiar aţipi. Managerii preocupaţi de echilibrul între viaţa profesională şi cea personală a angajaţilor susţin public aceste programe şi reacţionează abia după ce constată scăderea productivităţii celor care abuzează de oferta angajatorului.
Concluzionând putem spune că astăzi creştea productivităţii angajaţilor este o problemă naţională: oamenii nu mai au timp pentru viaţa personală, se nasc tot mai puţini copii şi se înregistrează tot mai multe cazuri de suicid şi morţi prin epuizare. Şi din acest motiv trebuie să respectăm activitatea corporatiştilor o generaţie tânără care se autodepăşeşte profesional uitând de sine fiind presaţi de sindromul corporatist al muncii…