Turismul reprezintă pentru România un sector important, deoarece, prin intermediul resurselor pe care le antrenează şi a interconexiunilor cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, constituie un factor de progres al țării. Viitorul turismului românesc depinde în mod hotărâtor de capacitatea de valorificare a potenţialului uriaş de care dispunem ca țără, de abordarea unor tehnici de adaptare permanentă a exigențelor cererii turistice şi de creşterea calităţii din toate punctele de vedere.
Potenţialul turistic de care dispunem este unul foarte mare, fiind o ţară înzestrată cu cele mai bogate şi variate obiective turistice naturale şi create de om. Astfel, este cunoscut faptul că poziţia geografică îi conferă României statutul de ţară carpato-danubiano-pontică, datorită elementelor naturale care definesc ansamblul peisagistic al teritoriului: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră.
Acest potenţial turistic se concretizează în diverse forme de relief şi peisaje pitoreşti, îmbinate în mod unic pe întreg teritoriul ţării, ape minerale, o climă prielnică practicării turismului pe tot parcursul anului, flora şi fauna bogată, monumente istorice de importanţă majoră, elemente de artă şi arhitectură spectaculoase, precum și unice tradiţii populare, fiind astfel capabil să satisfacă diverse cerinţe ale turiştilor români şi străini.
Relieful ţării noastre este unul foarte variat, comparativ cu cel al altor ţări europene, având un important potenţial turistic, prezentând interes atât datorită valorii sale peisagistice, dar mai ales al posibilităţilor de amenajare şi dotare, pentru desfăşurarea în cele mai bune condiţii a activităţilor de turism.
România este caracterizată printr-o diversitate peisagistică generată de diversele structuri geologice şi forme de relief, de aşezarea armonioasă a culmilor montane şi deluroase cu depresiuni şi culoare montane, precum şi de multitudinea de componente naturale, cum ar fi: vegetaţia, fauna şi apele care sporesc atractivitatea şi complexitatea zonelor.
Importantă ramură economică, de interes major, de o mare complexitate şi valoare naţională, turismul românesc, trebuie să se relanseze, şi implicit să devină principala componentă dinamizatoare a unui sistem economic descentralizat, incapabil să aleagă cel mai bun model de urmat pentru realizarea unei strategii de turism eficientă şi de durată.
Principalele avantaje ale României, comparativ cu celelalte ţări vecine, care sunt mai bine dezvoltate din punct de vedere turistic sunt reprezentate de potenţialul turistic, prin cele două componente principale, respectiv, componenta naturală, reprezentată în primul rând prin peisaje naturale unice, varietatea reliefului, climatul favorabil, ape minerale şi termominerale, nămoluri curative, topoclimat şi monoclimat, flora, faună și componenta antropică, formată din vestigii ale civilizaţiilor anterioare ce s-au succedat pe teritoriul României, obiecte de artă, monumente, muzee, elementele etnografice şi folclor unic în lume, realizări actuale de prestigiu. Cele două componente reprezintă principalele elemente de atractivitate turistică ale României, premise de bază ale unei activităţi eficiente şi intense, cu o mulţime de forme recreative.
Dezvoltarea economică şi socială a României afectează în mod direct şi activitatea de turism, sub aspectul infrastructurii generale, dotarea cu utilaje specifice şi construirea unei baze tehnico-materiale, diversificarea bunurilor de consum şi a produselor agroalimentare, dar şi realizarea unor obiective economice secundare specifice altor ramuri conexe turismului, unele dintre acestea devenind obiective turistice de mare atractie.
Turismul reprezintă una din activitățile care trebuie să se implice în mod direct în dezvoltarea durabilă, ca industrie a resurselor, dependentă de înzestrarea naturii şi de moştenirea culturală a fiecărei societăţi. În contextul actual, dezvoltarea durabilă a turismului românesc se referă în primul rând la atingerea principalelor obiective ale acestei industrii, dar și la o strânsă cooperare cu alte sectoare, precum agricultura şi managementul mediului.