Activitatea fiecărui loc de muncă, fie că este în mediul privat sau la stat, trebuie să fie de calitate

Prezenta lege fiscală a actualului guvern, cică, și-ar propune să reglementeze unele măsuri fiscal-bugetare pentru a consolida sustenabilitatea financiară a României pe termen lung astfel încât Statul Român și unitățile sale administrativ teritoriale să poată susține din fonduri publice finanțarea tuturor categoriilor de servicii publice destinate cetățenilor la un nivel calitativ și competitiv impus de standardele europene prin regulamentele existente în acest sens.

Doamne, cât sună de pompos! Chiar, credeți că măsurile au drept scop creșterea nivelului calitativ și competitiv? Oare nu este o datorie, prin deontologia profesională și evident fișa postului, serviciile și activitatea fiecărui loc de muncă, fie că este în mediul privat sau la stat, să fie de calitate?

Să nu uităm că pentru calitatea serviciilor și digitalizarea lor, Uniunea Europeană a alocat sume importante implementării unor programe responsabile de gestionarea activității în ministere și administrațiile publice, și sectoarele conexe! Ce s-a întâmplat, cu acei bani, cum funcționează programele?

Este de notorietate faptul că, angajații acestor servicii publice destinate cetățenilor au o atitudine sfidătoare și arogantă față de contribuabili, față de cei care le asigură salariul și de ce nu, trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi a avut măcar o experiență de acest gen. Statul cu: ministerele, primăriile, administrațiile locale, reprezintă cel mai mare angajator din Europa, cu o structură supadimensionată. Practic, deținem la ora actuală,cel mai mare aparat administrativ raportat la populaţie.

Ceea ce nu știm este că la stat veniturile se situează între 5.000-8.000 lei net pentru simplii angajați iar cei care ocupă funcții de șef de compartiment sau serviciu peste 10.000 lei. Sigur, există și alte facilități pe care cei din mediul privat nu și le permit, pentru că totul este impozabil, adică pe bani, respectiv: bonuri de vacanță, cel de al 13-lea salariu, prime motivaționale pentru munca la”stat”. Este adevărat că unele posturi la stat sunt cu dedicație clientelară. Am discutat de curând cu cineva care a lucrat din 1993, timp de 20 de ani în mediul privat iar ulterior încă 10 ani în sistemul de stat. Acum în calitate de tânără pensionară mi-a împărtățit impresiile vis a vis de cele două experiențe din cariera sa.

”La stat ca la stat, există câteva personane care trag, muncesc și sunt implicate iar altele, procentul ajungând la 30-35%, care efectiv stau, și asta se știe de către toată lumea, sunt cei veniți pe pile sau cei care au ieșit la pensie și au fost reangajați, că locul e cald. De ce nu se reangajează în mediul privat? Oare de ce? Vă spun eu, că am fost în sistem și fac diferența, pentru că salariile la stat sunt bune și postul cald și liniștit.

Să ferescă Dumnezeu să vrei să lucrezi la stat când nu ai nici o relație în sistem și să vrei să mergi la concurs. Pentru concurs: bibliografia se află foarte greu deoarece nu e publică iar dacă se întâmplă lucrul acesta, există șansa să se schimbe cu o zi înainte de concurs.

În plus dacă intri într-o institutie publică, ca ”no name” este cumplit până când ești asimilat. La început am fost greu acceptată și nu primeam lucrări, cu toate că aveam noțiuni consolidate în financiar și juridic. Mă puneau, în bătaie de joc să duc o hârtie de la un birou la altul, lucruri făcute și de alți angajați care nu păreu deloc afectați de această inactivitate. Sincer, îmi era rușine de mine că luam banii degeaba. Situația însă s-a schimbat în mai puțin de un an, atunci când ne-a venit un director extrem de instruit și competent care a încercat să facă lucrurile să funcționeze, nu pentru mult timp, având în vedere că a devenit incomod pentru cei care frunzăreu hârtiile.

Am avut șansa să lucrez și să coordonez un colectiv tânăr și dornic să schimbe ceva și care în cele 8 ore chiar se străduia să facă ceva sau în unele cazuri să remedieze ceea cegreșeau din neștiință, alții. Se plâng acum colegii din sistem că sunt conditii grele la stat, dar vă spun eu făcând o comparație, după 36 de ani de activitate că tot mai bine e la stat. Vă spun sincer că în condițiile în care sistemul privat este biciuit de noi taxe și impozite, milione de români și-ar da job-ul de la privat pentru un post cald la stat”.

Editorialul sper să fie destul de concludent și are la bază instabilitatea muncii în sistem privat, mai ales în acest context ce vrea să vină asupra mediului privat.