De ani buni, România se confruntă, la fel ca multe alte țări din Uniunea Europeană, cu un val de căldură – arșiță, fără precedent, care evident anulează surplusul de producție. Practic, jumătate din zona agricolă europeană este expusă riscului de secetă severă și prelungită, imaginea sumbră a lunilor secetoase și dificile punându-și amprenta pe starea de fapt a culturilor agricole grav afectate.
În timp ce România se usucă la propriu, guvernanții și specialiștii nu se pot decide care este suprafața irigată a României. Este cunoscut faptul că, terenurile irigate scad dependența culturilor agricole de volumul de precipitații și minimizează riscul ca perioadele secetoase să afecteze producția agricolă. În același timp, irigațiile pot determina creșterea productivității terenurilor agricole cultivate, permițând extinderea suprafețelor cultivate în unele zone semiaride. În România, unde agricultura reprezintă unul dintre cele mai importante ale economiei, procentul terenurilor irigate, raportat la totalul terenurilor agricole, rămâne unul foarte mic, în raport cu potențialul real de creștere a domeniului.
Țara noastră are un potențial agricol uriaș iar producțiile ar putea fi cu mult mai mari dacă ar beneficia de irigații la timp. Din păcate, guvernanții vorbesc mult și fac prea puțin pentru dezvoltarea infrastructurii primare a sistemului național de irigații, iar regiile statului și administrațiile locale pun prea multe piedici în calea fermierilor care vor să investească în infrastructura secundară.
Ca o perspectivă generală asupra tendințelor și planurilor existente în domeniu până în acel moment, România a avut, de-a lungul anilor, un potențial semnificativ pentru dezvoltarea sistemelor de irigații, având în vedere problemele recurente legate de secetă și gestionarea resurselor de apă. În ultimii ani, au fost inițiate proiecte și programe naționale pentru modernizarea infrastructurii de irigații, în special în contextul aderării la Uniunea Europeană și accesului la fonduri europene. Planurile și strategiile naționale vizau reabilitarea și modernizarea infrastructurii de irigații existente, extinderea suprafețelor irigate pentru a crește productivitatea agricolă, implementarea tehnologiilor moderne pentru eficientizarea utilizării apei, precum și crearea unor sisteme integrate de management al resurselor de apă și irigații.
Dacă într-adevăr s-ar dori refacerea sistemului național de irigații, Ministerul Agriculturii ar trebui, printr-o ordonanță de urgență, să înlăture piedicile legislative și birocratice. Agricultura României, mai mult ca oricând, are nevoie de irigații și nu de promisiuni electorale, domnilor guvernanți. Experiența anilor ne-a demonstrat, că indiferent de culoarea politică, cu toții ați ratat țintele pentru irigații, proiectete fiind doar la nivel declarativ și bineînțeles de promisiuni electorale. Ce aveți de gând pentru viitor?