Gabriela Sava este o jurnalistă apreciată de fermieri pentru prezența sa activă în teren, fiind cunoscută în agribusiness pentru realizarea emisiunii Euroferma, dar și ca o voce cu rezonanță în agricultura din România.
Într-o industrie în care performanța este măsurată în tone, randament și cote de piață, noul concept lansat de redactorul Gabriela Sava propune o schimbare de perspectivă: caracterul devine criteriul central. Despre proiect și scopul final, ne-a împărtășit mai multe aspecte inițiatoarea acestui demers inedit.
Pantoful roșu este un element de identitate vizuală al proiectului. El marchează prezența redactorului în teren ca inițiator al unei căutări: identificarea fermierului – OM, nu doar a fermierului performant.

Cum a germinat acest demers ”Binele la greu se simte” și ce își propune această inițiativă?
”Binele la greu se simte” este un demers editorial de suflet construit în jurul ideii de încredere în agricultură și a pornit dintr-o observație simplă: în agricultură, binele se face adesea în liniște. Recunoștința, însă, pentru binele făcut merită spusă și recunoscută pentru a pune în lumină nu doar performanța, ci și caracterul uman din spatele agriculturii românești.
”Binele la greu se simte” este un proiect care nu caută fermierul cu cea mai mare suprafață și nici cazul social care are nevoie de ajutor. Caută fermierul recunoscut de comunitatea sa pentru etică, altruism și disponibilitatea de a sprijini alți fermieri.
Vom fi prezenți la evenimente agricole, vom intra în ferme, vom discuta direct cu oamenii care muncesc pământul. Mecanismul este simplu și transparent: fermierii sunt invitați să răspundă direct, la o întrebare: ”Cine este fermierul care te-a ajutat pe tine la greu?”. Numele se adună, iar comunitatea devine cea care validează caracterul.
Concret, ce trebuie să înțelegem?
Doresc să subliniez că acesta nu este un proiect de caritate. Nu căutăm fermierul sarac. Căutăm caracterul. De cele mai multe ori, fermierul menționat este unul stabil financiar și dispus să ajute. Răsplătim un comportament, nu o lipsă, iar fermierii pot valida aceste soluții prin experiență directă și prin relațiile construite în comunitate.
Este important de subliniat că nu vorbim despre un gest de binefacere pentru că nu vorbim despre un proiect social sau de donații simbolice. În comunitățile agricole, cel care ajută este, de regulă, un profesionist mai experimentat, mai stabil, dispus să împărtășească din ceea ce știe sau din ceea ce are. Astfel, fermierul desemnat nu este ”câștigătorul” unui concurs, el este validat de comunitatea sa.
Care este rolul companiilor în acest demers și cum se concretizează sprijinul oferit în cadrul proiectului?
Companiile din industrie sunt invitate la rândul lor să răspundă la o întrebare la fel de simplă: ” Dacă ați putea ajuta un fermier din zona dumneavoastră, cu ce l-ați sprijini?”
Răspunsul nu trebuie să fie unul declarativ. Participarea presupune contribuții concrete: saci de sămânță, produse pentru protecția plantelor, inputuri utilizabile în campaniile următoare dar și alte soluții adaptate sezonului și specificului zonei. Produsele sunt puse deoparte și adunate într-un ”coș virtual al binelui”, până în momentul în care comunitatea desemnează fermierul recunoscut pentru caracterul său. Produsele pot fi utilizate în campania de toamnă sau de primăvară, exact așa cum este agricultura: răbdătoare, așezată, construită pe cicluri și continuitate. Trebuie înțeles, că nu este o inițiativă caritabilă și nici o campanie promoțională clasică. Este un cadru profesionist în care companiile pot explica tehnic, aplicat și contextualizat produsele sau soluțiile lor.
Practic, când va începe proiectul și unde va fi implementat?
Proiectul va demara în luna martie, în zona Bărăganului, urmând să fie extins în toate zonele agricole ale țării și va fi mediatizat pe toată perioada atât în cadrul emisiunii TV, cât și online și cu susținerea colegilor din presă, care apreciază caracterul.
Într-o perioadă în care comunicarea din industrie devine tot mai competitivă, proiectul devine un model de validare din interiorul comunității și propune o altă formă de diferențiere: răsplătirea caracterului. Agricultura sustenabilă nu înseamnă doar tehnologie avansată, ci și oameni care aleg să fie corecți, altruiști și prezenți pentru ceilalți. Astfel, proiectul devine o platformă de asociere cu valori reale:
