Guvernanții au datoria de a apăra drepturile producătorilor agricoli!

O serie de tendințe globale, precum sărăcia, durabilitatea generală a sistemelor alimentare și agricole vor influența securitatea alimentară. Cele patru elemente principale care pun presiune asupra cerințelor viitorului agriculturii sunt: demografia, deficitul de resurse naturale, schimbările climatice și risipa de alimente.

Deși cererea este în continuă creștere, până în anul 2050 va trebui să producem cu 70% mai multe alimente. Între timp, ponderea agriculturii din PIB-ul global a scăzut la doar 3%, o treime din contribuția sa cu doar câteva decenii în urmă. Aproximativ 800 de milioane de oameni din întreaga lume suferă astăzi de foame. Și, într-un scenariu normal, 8% din populația lumii, respectiv 650 de milioane, va fi subnutrită până în 2030. Realitatea este că foarte puține inovații au avut loc în ultima vreme – în orice caz, nimic ce indică faptul că deficitul alimentar și foamea nu vor fi o problemă în deceniile următoare.

Pentru a face față acestor provocări va fi nevoie de un efort concertat din partea guvernelor, a investitorilor și a tehnologiilor agricole inovatoare. Agricultura nu va mai depinde de aplicarea uniformă a apei, îngrășămintelor și pesticidelor pe câmpuri întregi. Fermierii vor folosi cantitățile minime necesare și vor viza zone foarte specifice.

În continuare, fermele și operațiunile agricole vor trebui să se desfășoare foarte diferit, în primul rând datorită progreselor tehnologice, cum ar fi senzorii, dispozitivele, mașinile și tehnologia informației. Viitoarea agricultură va folosi tehnologii sofisticate, precum roboți, senzori de temperatură și umiditate, imagini prin satelit și tehnologie GPS. Aceste dispozitive avansate dezvoltate de agricultura de precizie, dar și sistemele robotizate vor permite fermelor să fie mai profitabile, eficiente, sigure și ecologice.

Și guvernele pot juca un rol cheie în rezolvarea problemei deficitului de alimente. Ele trebuie să își asume un rol mai larg și mai proeminent decât funcția lor tradițională de reglementare.

Consider că toți guvernanții au datoria de a apăra drepturile producătorilor agricoli încercâd să le înțeleagă și ulterior să le rezolve problemele. Într-o țară civilizată și dezvoltată, guvernanții își respectă poporul și îi susțin pe fermierii care trudesc pământul, pentru că ei, prin activitatea lor vitală, oferă hrană sănătoasă națiunii.