Clădirile înalte cu geamuri de sticlă găzduiesc corporatiștii: barbaţi distinși îmbrăcaţi în costum dar și femei frumoase, în ținute business, tineri care încă din facultate au gândit la un asemenea job. Mirajul latopului de muncă, al maşinii și telefonului, puse la dispoziţie de firmă îi determină pe absolvenți să-și dorească intrarea într-o corporaţie.
Este foarte adevărat că munca corporatistă în România este remunerată peste valoarea salariului mediu iar condițiile de lucru sunt deosebite. Din punct de vedere psihologic, însă, activitatea de tip corporatist presupune alienarea mentală și atitudinală la scopurile companiei chiar daca ele nu sunt neaparat conform principiilor angajaților.
Practic, cultura muncii la nivel corporatist dă o lovitură directă societăţii în ansamblul ei. Astfel, piaţa muncii a generat un sindromul corporatist materializat în ore lungi de activitate şi ani la rând fără concediu.
Timpul de muncă necuantificat a explodat la peste 60-70 de ore pe săptămână, angajaţii lucrând mult peste program. Presiunea psihologică este imensă, amprenta ei lăsând urme adânci asupra societăţii.
Cele mai frecvente tulburări psihoemoţionale rezultate sunt: scăderea stimei de sine, iritabilitatea, nervozitatea, anxietatea, burnout-ul sau depresia, în prima fază dar şi moartea prin epuizare şi epidemia sinuciderilor în fază finală se datorează stresului şi orelor de muncă în exces.Tinerii nu mai au timp pentru familii şi prelungesc perioada de avea proprii copii la limita imposibilului, punând înaintea vieţii personale, munca.
Natalitatea în rândul corporatiştilor a scăzut rapid, an de an, în 2024 atingând recordul absolut. Statisticile de specialitate arată că şi în România angajaţii corporatişti lucrează chiar şi 10-12 ore pe zi pentru a-şi finaliza proiectele la timp. Motivul principal pentru acest stil de viaţă este teama lor că şi-ar putea pierde locul de muncă.
Există la nivel mondial companii care au introdus un program de management al somnului, prin amenajarea unor camere speciale unde angajaţii aveau posibilitatea să se odihnească 20-30 de minute.
Studiile experţilor în productivitatea muncii arată că pauzele de relaxare şi reprizele scurte de somn pot revigora energia angajaţilor în timpul orelor de program. Companii mari îşi încurajează personalul să se deconecteze la serviciu, amenajând zone deschise în care pot comunica și socializa. Managerii preocupaţi de echilibrul între viaţa profesională şi cea personală a angajaţilor susţin public aceste programe şi reacţionează abia după ce constată scăderea productivităţii.
Concluzionând putem spune că astăzi creştea productivităţii angajaţilor este o problemă naţională: oamenii nu mai au timp pentru viaţa personală, se nasc tot mai puţini copii şi se înregistrează tot mai multe cazuri de suicid şi morţi prin epuizare. Şi din acest motiv trebuie să respectăm activitatea corporatiştilor, o generaţie tânără care se autodepăşeşte profesional uitând de sine fiind pasionați și devotați, dar, în același timp presaţi de sindromul corporatist al muncii.