De vorbă cu domnul Marian Mândrilă, director general al companiei Mari Vila
Criza mondială, indusă de derapajul financiar bancar al marilor puteri, este menţinută în ţara noastră parcă în mod voit de politicieni, neexistând nici un argument sau interes care să o înduplece. Sistemul birocratic trenant îi ţine pe adevăraţii întreprinzători departe de orice iniţiativă, iar pe investitorii străini dincolo de graniţă. Este o situaţie grea pentru naţiune dar şi pentru mediul de afaceri în care piloni importanţi pentru bugetul de stat încep să se clatine. Cu aceeaşi fermitate în comportament, cu aceeaşi moralitate integră, dar şi cu dorinţa ca lucrurile să funcţioneze corect, în conformitate cu legislaţia în vigoare, domnul Marian Mândrilă, directorul companiei Mari Vila, este cel care nu s-a lăsat învins de mafia timpului, chiar dacă aprecierile sale obiective i-au deranjat pe mulţi.
Ne aflăm acum la început de an alături de domnia sa la una dintre cele mai importante investiţii făcute din fonduri proprii, Hotelul Mari Vila. Situat la intrarea în Bucureşti de pe Autostrada Soarelui, hotelul de 4 stele este o bijuterie arhitecturală şi are o dotare cu mult peste standardele europene, fiind gata, acum la început de primăvară, să îşi primească oaspeţii. Dar despre acest proiect vom vorbi mai mult la deschiderea oficială, până atunci însă să-i oferim posibilitatea domnului director Marian Mândrilă să ne împărtăşească în mod obiectiv cum stau lucrurile în domeniul în care activează şi care sunt premisele pentru acest an.
„In opinia mea, la nivel naţional, nici anul 2011 nu poate să ofere mari surprize, cel puţin în sectorul în care activez, cel al construcţiilor de infrastructură. Cum am mai spus şi în alţi ani, atât timp cât în România jucătorii nu vor sta la aceeaşi masă, câştigătorul fiind desemnat în mod legal şi nu pe alte considerente, nimic nu se va schimba. Dacă am atras atenţia asupra unor aspecte de fraudă sau jaf, cum le-am numit eu, am devenit incomod. Sigur, nu ne-am lăsat intimidaţi, am participat la licitaţii în continuare şi chiar dacă am avut toate premisele de a fi câştigători s-au găsit nişte portiţe prin care am fost scoşi din competiţie. Drept urmare, am mers din proces în proces căutându-ne dreptatea, multe dintre ele le-am câştigat, având şi avizul favorabil al CNSC-ului. în unele situaţii însă, aşa cum este cazul Brăila, instanţa a dat câştig de cauză celor care au licitat cu 9 milioane de euro mai mult decât noi, o sumă exorbitantă de altfel şi nimeni nu s-a sesizat.
Cu toată această situaţie suntem hotărâţi să luăm parte în continuare la licitaţii. Am participat deja la unele în ţară, dar prefer să vorbesc despre ele după ce voi realiza lucrările, când voi prezenta şi bilanţul devizului de execuţie. Din păcate, în majoritatea cazurilor caietele de sarcini pentru licitaţii sunt făcute cu dedicaţii pentru anumite firme, care trebuie să le şi câştige.
Este strigător la cer, cum firme care s-au remarcat prin experienţă, profesionalism şi calitate în obiective importante sunt practic eliminate. Este şi cazul Mari Vila, care a făcut prima linie de tramvai 41, apoi au urmat liniile 42, 32, 35, 8, str. 11 Iunie, bulevardele Mărăşeşti, Mihai Bravu, 1 Decembrie 1918, Iancu de Hunedoara, cu alte cuvinte, cele mai mari lucrări în domeniu şi cele mai multe linii de tramvai din Bucureşti, şi care acum este scoasă de pe piaţă. Aş dori ca oricine să verifice toate lucrările făcute de Mari Vila şi dacă într-adevăr se constată vreo neregulă de calitate sau funcţionare, atunci sunt de acord că merităm să suportăm consecinţele şi să fim scoşi din licitaţii. De exemplu, lucrarea de pe b-dul 1 Decembrie 1918 realizată de noi acum patru ani arată impecabil, după trei ierni, în timp ce altele, făcute de mai noii câştigători de licitaţii în urmă cu un an sau chiar trei luni au probleme serioase. De asemenea, toate lucrările făcute de noi, nu numai că au fost de calitate, dar s-au încadrat în devizul semnat, fără alocări financiare suplimentare. în istoria Mari Vila a existat o singură depăşire de 3%, este vorba despre o lucrare în Ferentari, motivul fiind cel al cursului valutar, când euro a crescut foarte mult, leul s-a depreciat, iar firmele au avut pierderi de 20-30%. Noi executăm lucrările de cale simplă în funcţie de complexitate, cu valori cuprinse între şase sute de mii şi un milion de euro/km cale, în timp ce alte firme practică valori de cinci până la douăsprezece milioane de euro/km cale, mai mult decât în state precum Austria, Germania sau Franţa. De ani de zile spun cât costă un kilometru de cale simplă de tramvai, dar nimeni nu s-a sesizat până acum. La începutul anului l-am auzit pe ministrul de resort vorbind despre preţurile exagerate practicate, dar a fost doar o remarcă, nu şi un demers în acest sens. în loc să stimulăm producţia şi să atragem fonduri pentru infrastructura de construcţii ne furăm singuri căciula, datorită unor persoane care nu ştiu să gestioneze situaţia de fapt existentă în România.
Personal, am informat şi sesizat organele abilitate prin contestaţii, articole apărute în presă şi interviuri televizate asupra unor fraude de sute de milioane de euro, dar nu s-a întâmplat nimic. Ne plângem că nu sunt bani la bugetul statului, dar am vândut tot pe nimic la fer vechi, am ajuns o piaţă de desfacere pentru produse proaste aduse din toată lumea, devenind chiar lada de gunoi a Europei, dar nu am întreprins nimic pentru creşterea produsului intern brut prin stimularea producţiei. Există cazuri concrete care s-ar putea judeca, nu cu arestări me-diatizate la televizor, ci cu recuperarea banilor şi confiscarea imediată a averilor, care odată vândute ar aduce bani la bugetul de stat. Cum se face că sunt oameni de afaceri şi chiar politicieni care nu au plătit impozit pe profit, ce să mai vorbim de dividende, şi au averi de milioane de euro? De-a lungul anilor, eu am plătit numai impozit pe profit peste treizeci de milioane de euro, plus restul taxelor şi impozitelor. Vă daţi seama cu cât a contribuit Mari Vila la visteria statului?
Se mediatizează foarte mult ide-ea că se scot bani din România. în opinia mea nu este nici o problemă dacă aceşti bani ies în afara ţării şi sunt impozitaţi. Dacă s-a plătit impozitul pe profit de 16% şi pe dividende încă 16% totul este în regulă. în plus, aceşti bani impozitaţi pot fi tranzacţio-naţi prin sistemul bancar, deci băncile, prin comisionul bancar, îşi menţin profitul şi economia funcţionează. Problema este alta, că banii sunt scoşi din firme prin offshore. Cum vă explicaţi că firme multinaţionale au profit zero? Banii se duc afară prin firme de consultanţă sau de avocatură, făcân-du-se transfer de milioane de euro prin servicii de consultanţă. Dar şi în aceste condiţii, dacă se respectă legea, procedura poate fi stopată. Astfel, firma de consultanţă trebuie să precizeze în contract, explicit, care sunt elementele care fac obiectul contractului de consultanţă şi conform normativelor în vigoare doar aceste lucruri se decontează. La noi se practică trecerea în dreptul obiectului contractului „servicii de consultanţă”, fără să se specifice ce anume, dar în schimb la valoare se stipulează zece milioane de euro. Consultantul ar trebui să treacă pe deviz ce şi cât a consultat. Din păcate, aşa funcţionează lucrurile la noi în România, iar oamenii care muncesc corect, îşi plătesc dările la stat şi nu fac compromisuri sunt traşi pe dreapta, iar băieţii deştepţi stau relaxaţi şi câştigă din vârful creionului, dând un telefon.
Am un sentiment însă că situaţia nu poate să mai treneze, că se va întâmpla ceva bun şi în ţara noastră şi că specialiştii adevăraţi îşi vor da mâna pentru un viitor mai optimist. Ca în fiecare an, adresez acelaşi mesaj colegilor mei: să nu ne abatem de la principiile deontologiei profesionale, pentru că politicianul este pe un mandat limitat, în timp ce un constructor rămâne veşnic prin lucrările sale.”
Geo BELDIMAN