De vorbă cu domnul ing. Iulian Drăgunoiu, director general al companiei Dimar
Domeniul construcţiilor este în continuare unul dintre cele mai afectate de criza economică, lucru dovedit şi atestat de cifrele deţinute de instituţiile statului, dar şi de numărul firmelor dispărute din această piaţă, cândva destul de activă în economie.
Evoluţia pieţei construcţiilor a fost practic o involuţie, comparativ cu anul 2009. Din păcate este cel de-al doilea an consecutiv de regres al valorilor în piaţă, neexistând premise favorabile nici pentru actualul an. Dacă în 2010 construcţiile au fost susţinute în principal de sectorul lucrărilor de reparaţii, atingând pragul critic de minim, în prezent, optimismul se lasă aşteptat, scenariile elaborate de specialiştii în domeniu fiind oarecum îngrijorătoare.
Este un insucces total al Guvernului şi al administraţiilor publice locale, că în anul 2010 nu au existat direcţii şi obiective clare pentru atragerea fondurilor europene, rezumate la un procent de 7% în domeniul construcţiilor. De asemenea, nemulţumirea generală faţă de licitaţiile publice care predefineau în caietul de sarcini traiectoria şi profilul firmei câştigătoare, practicarea preţurilor de damping pentru câştigarea licitaţiei, ca ulterior, ele să se majoreze cu peste 50% prin acte adiţionale la contract, au creat un adevărat haos în construcţii.
In acest context total nefavorabil, accentuat de o criză economică în plină acţiune, situaţia societăţilor din construcţii a devenit din ce în ce mai grea, iar disponibilizările, şomajul şi falimentul au reprezentat unica soluţie pentru multe dintre ele. Business Press a urmărit îndeaproape toată această situaţie dramatică, fiind aproape de partenerii săi aflaţi în situaţii delicate, adresându-le un mesaj de optimism, cu speranţa că anul 2011 ne va aduce tuturor echilibrul de care avem nevoie. în opinia noastră, guvernanţii trebuie să facă dovada unui exerciţiu de curaj pentru atragerea investitorilor străini, prin metode de relansare fiscală încurajatoare şi printr-o politică activă şi accelerată de atragere a fondurilor europene, toate dublate de legislaţia parteneriatului public privat care să permită demararea şi derularea lucrărilor de construcţii.
Dar despre o viziune neutră şi clară asupra a tot ceea ce se întâmplă în piaţa construcţiilor de infrastructură, să-i oferim posibilitatea domnului ing. Iulian Drăgunoiu, directorul general al companiei Dimar, să ne spună. Domnia sa a fost cel care ne-a deschis uşa sufletului, chiar dacă afară a fost vremea rea sau bună, chiar dacă au fost ani de glorie sau ani de cumpănă, şi pentru asta îi mulţumim.
„Anul trecut a fost unul la fel de dificil precum 2009, când cifra de afaceri a scăzut vizibil. Practic îl putem considera unul de referinţă negativă vis-a-vis de evoluţia pieţei de construcţii din România. în ansamblu, activitatea de construcţii a scăzut, drept urmare şi noi a trebuit să facem eforturi, ajungând la performanţa de a menţine oamenii, de a le asigura salariile şi de a fi la zi cu tot ce înseamnă plăţi. în acest context, ne-am angajat într-un număr mai mare de contracte, mai puţin valoroase, însă complicate în derulare, având în vedere arealul lor de desfăşurare, dar am reuşit astfel să acoperim anul 2010. Am participat la numeroase licitaţii, ceea ce a însemnat mult timp alocat, dar bineînţeles, ca urmare a muncii depuse, a existat şi satisfacţia câştigării unora dintre ele.
Dorinţa noastră, în această perioadă de criză, a fost să ne onorăm obligaţiile către bugetul statului, faţă de angajaţii noştri şi să intrăm cu dreptul în 2011. Sigur, nici anul acesta nu se anunţă a fi unul extraordinar, dar ne concentrăm eforturile pentru a merge mai departe. Majoritatea lucrărilor realizate au fost din contracte cu bani atraşi din fonduri europene şi confinan-ţare românească. Cea mai mare parte a lucrărilor a fost finalizată în 2010, fiind vorba de contracte mici, cu valori şi cantităţi mici, dar multe la număr şi greu de gestionat. De altfel, aceasta a fost soluţia salvatoare pentru Dimar, dar şi începutul pentru anul 2011, o parte dintre lucrări fiind încă în derulare. însă, în prezent, activitatea este în ritm scăzut pentru că iarna este greu de lucrat în domeniul infrastructurii, timpul fiind nefavorabil acestui sector de execuţie. Până când vremea ne va permite să începem lucrările ne focalizăm atenţia asupra licitaţiilor care au apărut pentru 2011 şi bineînţeles asupra activităţii de proiectare pentru lucrările deja contractate. Şi pentru că nu ne-a părăsit optimismul, chiar dacă activitatea economică în România este pe o curbă descendentă, sper să mai câştigăm câteva lucrări din licitaţiile pentru care lucrăm, astfel încât să ne asigurăm un portofoliu şi pentru anul acesta.
într-o stare generală de criză economică, singurul semn bun este că un colos social, China, devine un colos economic, care a început să dezvolte proiecte în toată lumea, având şi resurse financiare pe măsură. Dacă China va dezvolta programe de investiţii şi în România, atunci şi noi putem fi un partener pentru proiectele de infrastructură şi de construcţii. Un alt aspect îl reprezintă oportunităţile în domeniul infrastructurii în zone precum Asia şi Africa zone puternice din punct de vedere al exploatării şi exportării petrolului, ceea ce înseamnă venituri importante la bugetul statului. Astfel, dacă pe baza acestei stabilităţi financiare există şi programe de dezvoltare în infrastructură, aceste zone reprezintă o atracţie pentru constructorii noştri, cu atât mai mult cu cât în România şi în statele vecine nu se desfăşoară în prezent mari proiecte de infrastructură. Firmele româneşti sunt bine cotate pe piaţa externă, având o carte de vizită semnată dinainte de ’89 când constructorii şi-au pus amprenta în multe lucrări importante.
Ca un optimist convins, sper într-o stabilitate politică şi economică, dar şi în capacitatea Guvernului, care, după trei ani, cred că deţine toate pârghiile necesare atragerii rapide a fondurilor europene şi a creării unor instituţii de consultanţă pentru accesarea acestora. Din păcate, bugetul consolidat al statului este într-o gravă suferinţă şi nu poate acoperi costurile de zi cu zi ale funcţionării statului, nici chiar pe cele sociale, drept urmare, nu poate fi vorba de investiţii în infrastructură. Singura sursă pentru investiţii în România sunt banii europeni, bani care, din momentul aderării, ni se cuvin.
Sper cu toată convingerea ca situaţia să se stabilizeze în acest an şi uşor, uşor să mergem pe o curbă ascendentă, astfel încât, 2012 să se prezinte într-o poziţie economică favorabilă şi mult mai bună decât în anii trecuţi.
Doresc să transmit, acum, la început de an, cititorilor revistei Business Press şi colegilor mei multă sănătate, succes şi să-şi concentreze atenţia în câştigarea lucrărilor necesare pentru depăşirea anului 2011, deziderat pe care, de altfel, îl urmăm şi noi.”
Geo BELDIMAN